Vera, 3 ani cu tine

Tu ești dimineața ce-ncepe cu soare,
Un vis cu aripi, o floare în zare.
Ești cântec de păsări, ești vântul ușor,
Ești tot ce e blând, curajos și zburător.

Ai ochi ca izvorul ce curge liniștit,
Și-un zâmbet ce face pământul iubit.
Când râzi, se aprind stele-n cerul înalt,
Când plângi, norii vin și mă cheamă să te ascult

Nu știi încă tot ce e greu sau nedrept,
Dar porți în tine un suflet complet.
Cu pași mici de înger, tu schimbi lumea mea,
Și-n fiecare clipă, învăț de la ea.

Când vei fi mare și vei întreba:
„Ce-i bine? Ce-i rău? Ce-i viața mea?”
Îți voi spune blând, cu inima plină:
„Tu ești răspunsul. Tu ești lumină.”

Lavinia Parvu- Aripi vindecătoare

Mi-am ciocnit sufletul de-al tău
Și m-am trezit târziu, mahmură de tristețe
Cred că am avut gânduri prea indrăznețe

M-am încredințat unui abis mascat
Și m-am cam ars pe interior
Se simte cam usturător

Fiecare șoaptă e din ce în ce mai rea
Ca o fântână mută,
Infinită

Din toate aceste coincidențe aranjate

M-am ales cu o schizofrenie cotidiană

Cam banală, căzută bine sunt în capcană

Acum că m-am ales cu acest faliment moral

Și cu această eroziune energetică

Sper să mă mai pot ridica, cândva

7 ani de Eva

 

Am una dintre acele fiice.

Sălbatică din fire. Puternică. Zgomotoasă. Deosebit de îndrăzneață.

Genul de fată care știe ce vrea și nu dă înapoi - nici măcar în fața mea.

 

Pune întrebări despre tot. Contestă tot.

Vorbește când ceva nu i se pare corect.

E o furtună învelită în raze de soare - fierbinte în focul ei, blândă în iubirea ei.

 

Uneori, îmi pune la încercare fiecare bucătică de răbdare.

Dar apoi se urcă în brațele mele, își înfășoară brațele mici în jurul gâtului meu, și dintr-o dată haosul are sens.

Pentru că sub toată acea forță se ascunde o inimă care iubește profund.

 

Ea nu este „prea mult”.

Este suficientă - exact așa cum este.

Și chiar dacă lumea va încerca să o reducă la tăcere, eu voi fi vocea care o va  încuraja cel mai tare, pe măsură ce devine tot ce este menită să fie.

 

Da, ea va muta munții.

Și eu am onoarea de a fi mama ei.

Lavinia Parvu - Frici

Mi-e frică de judecată
Mi-e frică să fiu complicată
Mi-e frică să am eticheta de prefabricată
Mi-e frică să nu fiu călcată
Mi-e frică!

Mi-e frică de refuz
Mi-e frică când totul e confuz
Mi-e frică să nu fac un abuz
Mi-e frică să nu ies din uz
Mi-e frică!

Mi-e frică de rateu
Mi-e frică când totul e greu
Mi-e frică să dau ochii cu-n ateu
Mi-e frică să nu-l pierd pe Dumnezeu
Mi-e frică!

Când un om mic are 2 ani

Lavinia Pârvu- Atât de mică dar atât de mare

Tu îmi întorci capul de la lume
Și mă faci nu doar să mă bălăcesc prin viață
Ci să simt în corp curentul plin de profunzime

Tu mă porți pe culmile supreme
Mă faci să mă agăț de orice posibilitate
Cu al tău zâmbet molipsitor, sufletul meu navighează pe orice vreme

Tu mă simți prin ochi-mi triști
Și mă mângâi și îmi spui:
Alături de mine, mamă, nu vei mai avea parte de neliniști

Tu m-atingi cu sufletul curat
Și mă-mbraci în mii de conținuturi
Reușești atât de mică să-mi lipești trecutul fisurat

Tu mă mângâi cu al tău glas melodios
Și îmi cânți, și mă încânți
Alături de tine simt că vom avea un viitor luminos

6 years full of everything

Lavinia Parvu- Another year, another birthday!

Her laughter dances in the air,
Her spirit wild and free.
That cures my wounded soul.
Through every storm, we'll stand together

Our love unyielding, now and forever
With every step, she paints a path,
That only she can see.
A daughter's love, a gentle force,

Her presence, a soothing balm,
That makes me feel whole.
She holds my heart within her own,
A precious bond that's etched in stone

Asta sunt eu

Lavinia Pârvu - Ale mele rădăcini

M-am ferit să fiu sclavă
M-am ferit să fiu stăpână
Mi-am pus sufletul pe tavă
Și am devenit o mașinărie sărmană

Am o sete de păcate

De doruri, de-avânturi, de mare

O sete de lume, de povești despicate

Am o sete mare de soare

Au rămas drumuri neumblate

Cuvinte nerostite

Le voi lua la rând pe toate

Cumva ușor, să nu agit spirite

Au rămas în mine lupte,

Au rămas în mine oameni

Ce să mă fac cu atâtea gânduri corupte?

Când alături de mine nu defilează nimeni

Vreau să cuceresc, vreau să adulmec

Vreau să mă înrădăcinez

Vreau printr-un farmec

Să contez

Așa că o spun încet, nu o spun tare:

Asta sunt eu!

Când ma golesc de orice valoare

Corpul meu devine un muzeu

Vera, lumina mea

Pârvu Lavinia- Primul an 

Vera e lumină,
Nu este cap să nu îl întoarcă, inimă să nu o deschidă zâmbet să nu îl aprindă
Vera e iubire, candoare, puritate, veselie
Picioare goale, cârlionți blonzi. 
Vera e viață 
Copilul acesta a venit să mă mângâie, să iubească, să mă vindece
La doar 1 anișor energia ei mă cucerește în fiecare zi
Vera este puternică
Ne-a îmblânzit pe toți
O iubim ca niște nebuni și ne bucurăm de ea în fiecare clipă
Cu Vera nu grăbesc timpul, nu o vreau mai mare, nu aștept să poată singură
O vreau exact așa cum e acum, așa cum vrea ea să-și fie
Simt că suntem legate dincolo de lumi și timpuri 
În această lume ne vom întâlni din nou și din nou pentru că iubirea noastră nu se va termina niciodată

Eva - Emoții de 5 ani

Pârvu Lavinia - An după an

O privesc dormind liniștită
Și mă întreb cine va fi în viitor
Mă întreb ce va conta pentru ea
Pe cine va lăsa să-i pătrundă în tărâmul sacru al imaginației
În cine va avea încredere, pe cine va iubi
 
Acum că e aici lângă mine și o privesc
Mă doare că anii au zburat atât de repede
Mă întreb cum va arăta relația noastră peste ani și ani
Cum vom merge mână-n mână și ne vom plimba pe teren accidentat uneori
Pe căi mai puțin anevoioase și vom avea discuții în contradictoriu
Dar știu și că mereu voi fi cu ea și vom trece împreună prin orice pericol
Iar eu o voi însoți intotdeauna înapoi acasă
 
Îmi doresc să știe că voi fi mereu lângă ea, cu ea
Voi fi pentru ea acel spațiu de siguranță
Acele picioare și mâini puternice ce o vor ridica atunci când pământul ei se va prăbuși
Că o voi ajuta mereu să aterizeze din nou pe teren moale
 
Ea este copilul meu prețios, tot ce am visat vreodată
Iar viața asta, în care mi-a fost alături
E un vis împlinit
Îmi doresc să știe și să simtă mereu că ea mi-a fost și îmi este suficientă

Sunt si voi fi

Lavinia Pârvu - Sunt

Sunt o zână
Sunt un soare,
Sunt un râu de lacrimi viitoare
Sunt îngerul sculptură
Care geme și tremură
Sunt nebuna alternanță
Între muncă și vacanță
Caut discuții muzicale 
și decizii radicale

Sa mă simt puțin pierdută

și pe-alocuri renăscută

Sunt un EU,
Sunt un nimeni

Sunt căldura dintre oameni

și răcoarea dintre prieteni

Sub un cer lipsit de vise
Sunt o coincidență aranjată

4 ani de Eva

Lavinia Pârvu- 4 ani de tine

Un text și-o melodie
Îmi ești fetița mea
Cuvânt acoperit de cântec
Cuvânt ce nu-l pot descifra
Un text ce mi se cântă
Îmi ești fetița mea
Ghicesc puțin cuvântul
Dar nu-l pot descifra
Mă-nduplecă și cântul
Dar inima mi-e grea
Ca piatra, ca pământul
Că nu aud cuvântul
Vii totuși și-mi șoptești 
Punându-mi sufletul la încercare
Că mă adori, că mă iubești
Oferindu-mi privirea ta pătrunzatoare

Nu mă las!

Lavinia Pârvu - Stări

Cum să mă accept terminată şi limitată când ghicesc în mine o mie de posibilităţi?

Cum să mă satur când am o sete continuă de doruri, de avânturi, de patimi, o sete de lume şi de soare?

Cum să spun stop când vreau sa cânt, să plantez, să scriu, să fiu amabilă şi să iubesc intens?

Cum să nu mai fiu nebună când tânjesc să pun în execuţie orice idee îmi trece prin minte?

Cum să nu mai citesc sau să iubesc literatura când sângerez continuu talent pe hârtie?

Cum să nu iubesc bătrânii când ei au plantat copaci sub a căror umbră au ştiut că nu vor sta niciodată?

Cum să nu dansez când iubesc muzica nouă şi veche şi am atâţia pantofi comozi?

Cum să nu îmi doresc să învăţ lucruri noi când banda mea de învăţare e atât de largă?

Cum să nu ador viaţa când mi-a dat ocazia să trec prin atâtea schimbări de anotimpuri?

Cum să nu te mai iubesc când ai atins cele mai adânci corzi ale sufletului meu?

Omenirea şi iarna

Lavinia Pârvu- Aşteptăm cu drag primăvara

După naşterea ei din primăvară
Şi copilăria ei din vară
Toamna, natura e matură
Dar iarna, firele cărunte ea îşi numără

În această iarnă grea

Natura îmi oferă traducerea

A ceea ce înseamnă durerea

Simţită de oameni în a vântului adiere

Natura oferă impulsul puternic

Ca oamenii să nu mai acţioneze mecanic

Să iubească puţin mai organic

Şi să îşi amintească mai mult de spiritul lor ludic

Ani de veselie

 Parvu Lavinia - 3 ani

Nu mai ești mică

Dar nu ești nici mare

Se dă în tine o luptă dinamică

Și e vizibilă transformarea

Ți-este sete de lapte

De brațe, de mare

Îmi șoptești în noapte

Că vrei să mergem pe tărâmuri imaginare

Ți-a crescut și piciorul

Părul, curajul și-ambiția

Va veni o zi când îți vei lua zborul

Și nu vei mai auzi cum termin propoziția

M-ai învățat multe

Și continui să-mi dai lecții mereu

Cu-ale noastre secrete unelte

Construim din iubire, un muzeu

Încă la mine în brațe

Trece greul cel mai greu

Și-ți șoptesc cu blândețe

Sunt aici pentru tine, voi fi mereu! 

Aş putea dar n-aş vrea

Lavinia Pârvu - Între două entităţi

Pot să scriu pagini fantastice

Cuvinte pompoase, amoruri perfecte

Dar vor fi pline de personaje defecte

Un glob de minciună, relaţii sintetice

Pot să scriu perversiuni delicate

Să agăţ într-un cui tot obscurul

Dar nu voi reuşi decât să mă învârt în jurul

Unor vechi păcate neînţărcate

Pot să scriu că sunt bine

Cu mine, cu tine, cu lumea

Dar atunci nu aş mai putea trăi schimbarea

Şi nu aş mai gusta din ale vieţii vitamine

Pot să închei cu un zâmbet

Şi cu faptul că viaţa e vie

Dar aşa nu voi mai avea nici o obligaţie

Să încerc să mă vindec încet, încet