Lavinia Pârvu- Cum facem cu anonimatul?
Posed niște gânduri dulci ca baclavaua
Și te provoc să fi blând în diminețile cu rouă
Atunci când discuțiile muzicale se vor termina
Și nu va mai putea nimeni a te alinta
Pe vremea când trăiam în regnul animal
Totul era sublim, normal
Acum că am devenit și noi umani
Suntem asemenea unor spartani
Ne luptăm pentru plăcere
Bucurându-ne de ea mai apoi în tăcere
Ne luptăm pentru obiecte
Culegând după aceea doar conflicte
Încercăm să fim urbani,
Cât mai chic, mai capitali
Dar de fapt ce reușim
E să fim barbari și veșnic anonimi
