Azi, mâine

Lavinia Pârvu- Nebuni în viață

Suntem noi doi, nebuni tunați pe aceeași frecvență
Pierduți pe-alături dar fără să pierdem întreg conținutul
Evoluând alături secvență cu secvență
Tind să cred că doar împreună ne-a fost destinul

Ne-am rătăcit prea mult și prea destul
Grotesc de mare ne-a fost păcatul
Vreau să găsim timp pentru timpul pierdut
Vreau să cred că ne-am dăruit la modul absolut

Îți dau să guști niște pulpă proaspătă de lună

Poate așa nu-mi vei mai cere desertul din coapsa brună

Îți dau să-ncerci mireasma mea de dimineață

Poate-ți va place, și-mi vei mai cere și-n altă viață

Nu-mi ești de-ajuns nici când ești lângă mine

De aceea suport cu greu că va veni ziua de mâine

Am hotărât să trăiesc cu ce am acum, aici, palpabil,

Să nu lăsăm nimic între noi să fie interpretabil