Lavinia Pârvu- Cât de departe putem merge?
În viață depindem de capriciile corpului nostru
Și din atâtea coincidențe aranjate trăite
Ni se pare că totul e un haos, un nepopulat terestru
Deși locuim majoritatea timpului în cuvinte
Și ne arătăm doar latura umană brută
Puteam fi mai entuziaști, mai bogați în jurăminte
De la prea multă bălăceală prin viață
Și de la prea multe discuții muzicale
Am ajuns să fim ușori, vizibili doar la suprafață
Am ars în apă și ne-am înecat în foc
Bazându-ne doar pe tandrețea deșteptării
Care să ne spună că încă mai e cale de mijloc
Nu am dat nume așteptărilor noastre
Ci doar le-am savurat nemărginirea
Iar acum umblăm târâș s-alungăm nefericirea
