Marea enigma a ne(re)cunoasterii

Lavinia Parvu- Multe gauri

Ce minunata este aceasta necunoastere de sine!

Nu exista frustrari, nu exista plangeri,

Nu exista vina, nu exista rusine.

Doar multe si nemasurate convingeri.

Convingeri ca ce?

Ca tu nu-l stii pe eu?

Ca eu nu-l stiu pe tu?

Sau ca noi suntem si putem face orice?

Orice? Ai vrea sa faci orice cu mine?

Sa treci si sa te zbati prin marea multime?

Sa ne zbatem prin albe asternuturi,

Sa ma faci sa te doresc doar pentru ale tale saruturi?

Saruturi patimase, saruturi victorioase,

Care dintre ele iti pun in miscare miile de oase?

Care poate fi sarutul potrivit,

Care sa te faca sa te simti dorit?

Dorinta?! Dar stai, ce e dorinta?

Ca parca tu nu te cunosti pe tine,

Ca parca tu nu ma cunosti pe mine,

Ca parca eu te-am cunoscut....ca poate da....te-am cunoscut....

M-o fi durut, mi-o fi placut?

Nu mai stiu, a fost demult.

Poate daca ai fi fost mai plapand,

Acum as fi cerut mai mult.

Sau poate tu m-ai cunoscut...

Nu stiu, e cam confuz...

Un singur lucru e unghiular obtuz:

M-apuc sa ma cunosc pe mine!