Lavinia Pârvu- Vicii permise
Bolovanul pe care-mi odihnesc capul,
E chiar capul
Iar părul,
Se va întinde în fața mea, atunci când va trebui să urmez cerul
La naștere am fost vaccinată cu o supradoză de amor divin
Și de aceea port cu mine un miros adolescentin
Pedepsită poate să simt prea des câte un orgasm minor
Dar nu provocat de orice amator
Chiar fiind crescută de o lipsă de mustață
Și de o supă pe foc mereu uitată,
Chiar dacă la început n-am prea știut de mine
Am ajuns până la urmă să îmi ciugulesc din palme dulcele suspine
În viața asta nu stau mult
Sunt doar în trecere.
Și totuși nu vreau să aflu secretul de la vreun adult
De ce tinerețea a fost lăsată să fie irosită pe tineri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu