O tu creier hidraulic, Nu simți cât ești de animalic? Mă manipulezi cum vrei Numai în ciuda dragostei
Am să îti aplic o mutație a densităților Și o rememorare a trăirilor Ca să te înveți minte Și să nu mă mai supui multiplelor suferințe
M-ai făcut să mint așa de mult și de profund Încât măreția minciunii mele nu am mai putut să o cuprind Am pierdut mult, am pierdut tot, Zgomote, urlete, nedrept complot
O tu creier hidraulic, De viață alergic, Mă eliberez de tine Dau la schimb corpul meu și tot ce acesta mai conține.
Imperiul deliciului de nerostit A fost inventat de un îndrăgostit dezmorțit El i-a cedat vieții cât mai puțin Smulgându-i cât mai mult antivenin Părul lui a înfundat canale de scurgere Și a intrat în ochi fără nici o abținere Părul lui și-a strecurat firele chiar până și în cel mai tandru sărut Uitând pe atunci, că este de fapt doar un simplu recrut Acest îndrăgostit bizar A băgat sperieți chiar și în fecioarele unui comisar Le-a întors anatomia pe dos ca pe un ciorap Făcându-le să creadă că fără el, viața lor are un mare handicap Nuanța de bucurie pe care o vedea în zâmbetele lor Îl oscila erotic între a fi ocrotitor și dăunător În orgasmele lor scandalos de suave Iși trasa primitiv următoarele obiective Dar a mințit prea mult Și poarta spre imperiul deliciului de nerostit L-a liniștit Și i-a interzis orice dulce apetit Așa că a ramas singur, bolborosind: "Doar poezia mă mai poate apăra împotriva automatizării" Și aplicându-și mutația densității A devenit un poet cu rime flămânde.
