Lavinia Pârvu- Ne jucăm aiurea de-a viața
Moțăie potențialul erotic din noi
Și ne gândim mai mereu
Cum să dăm timpul înapoi
Timp adormit în noi amândoi
Vrem să ne trezim la viață, în viață
Fără a avea măcar în cap vreo idee măreață
De cum vom supraviețui
Când ceea am făcut mereu, a fost a disprețui
Toți domnii din jur sunt creați dintr-o substanță prea grosolană
Iar domnițele duc o existență mult prea banală
Se scaldă împreună într-o baie de absurd
Uitând atingerii lor să sudeze un racord
În asemenea circumstanțe
Îmbrățisez condiția de sălbăticie
Și depun condoleanțe
Ideii de falsă fantezie
Mă ascund timidă în odaia excitației mele
Gândindu-mă cu jale
Că nu mai există nici un os de ros
Și tot ce e frumos pe lume va dispărea într-un mod miraculos
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu