Lavinia Pârvu- Are grijă cerul de noi
Îți reproșez că posezi fericirea
De a nu știi ce înseamnă disperarea
Altfel ai fi simțit și tu
Ce înseamnă să exiști în viața cuiva doar provizoriu
Mi-am întâlnit nefericirea în pustietatea ta
Nu suntem decât două ființe în derută
Care se sprijină în singurătatea lor
Așa că mai bine ne cedăm destinul în mânile astrelor
Ne-am hrănit unul cu altul cu suferințe
Ne-am scăldat mâinile în sânge fierbinte
Și ne-am spălat mai apoi cu lacrimi
Toate astea degeaba, tot suntem plin de patimi
Mai bine îmi donez excesul de gândire
Și mă lipsesc de orice nemulțumire
Rămân cu fericirea că noi doi, tu și cu mine
Împărțim același cer și aceeași solitudine
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu