Lavinia Pârvu- Ceva nedefinit
Până când amanții ne vor despărți
Aș vrea să știi
Că zidurile au fost acei martori
Ce au asistat tacit la ale noastre atacuri
Avem un împreună bine gândit
Care cu zâmbete a fost clădit
Și sunt gata să mă sacrific în orice moment
Ca viața noastră împreună să aibe mai mult condiment
Nebunia vegetării noastre fără nici un scop
Îmi provoacă la mișcare chiar și gândul cel mai șchiop
Și îmi vine să îmi ling lacom lacunele
Măcar cât să îmi țin în continuă mișcare sângele
Dar până atunci mai e drum lung
Atât de lung încât acele cunoscute liceene flori de plumb
Vor fi de mult uitate și ofilite
Dar cel puțin, lacunele linse vor fi acoperite
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu