Vera, lumina mea

Pârvu Lavinia- Primul an 

Vera e lumină,
Nu este cap să nu îl întoarcă, inimă să nu o deschidă zâmbet să nu îl aprindă
Vera e iubire, candoare, puritate, veselie
Picioare goale, cârlionți blonzi. 
Vera e viață 
Copilul acesta a venit să mă mângâie, să iubească, să mă vindece
La doar 1 anișor energia ei mă cucerește în fiecare zi
Vera este puternică
Ne-a îmblânzit pe toți
O iubim ca niște nebuni și ne bucurăm de ea în fiecare clipă
Cu Vera nu grăbesc timpul, nu o vreau mai mare, nu aștept să poată singură
O vreau exact așa cum e acum, așa cum vrea ea să-și fie
Simt că suntem legate dincolo de lumi și timpuri 
În această lume ne vom întâlni din nou și din nou pentru că iubirea noastră nu se va termina niciodată

Eva - Emoții de 5 ani

Pârvu Lavinia - An după an

O privesc dormind liniștită
Și mă întreb cine va fi în viitor
Mă întreb ce va conta pentru ea
Pe cine va lăsa să-i pătrundă în tărâmul sacru al imaginației
În cine va avea încredere, pe cine va iubi
 
Acum că e aici lângă mine și o privesc
Mă doare că anii au zburat atât de repede
Mă întreb cum va arăta relația noastră peste ani și ani
Cum vom merge mână-n mână și ne vom plimba pe teren accidentat uneori
Pe căi mai puțin anevoioase și vom avea discuții în contradictoriu
Dar știu și că mereu voi fi cu ea și vom trece împreună prin orice pericol
Iar eu o voi însoți intotdeauna înapoi acasă
 
Îmi doresc să știe că voi fi mereu lângă ea, cu ea
Voi fi pentru ea acel spațiu de siguranță
Acele picioare și mâini puternice ce o vor ridica atunci când pământul ei se va prăbuși
Că o voi ajuta mereu să aterizeze din nou pe teren moale
 
Ea este copilul meu prețios, tot ce am visat vreodată
Iar viața asta, în care mi-a fost alături
E un vis împlinit
Îmi doresc să știe și să simtă mereu că ea mi-a fost și îmi este suficientă

Sunt si voi fi

Lavinia Pârvu - Sunt

Sunt o zână
Sunt un soare,
Sunt un râu de lacrimi viitoare
Sunt îngerul sculptură
Care geme și tremură
Sunt nebuna alternanță
Între muncă și vacanță
Caut discuții muzicale 
și decizii radicale

Sa mă simt puțin pierdută

și pe-alocuri renăscută

Sunt un EU,
Sunt un nimeni

Sunt căldura dintre oameni

și răcoarea dintre prieteni

Sub un cer lipsit de vise
Sunt o coincidență aranjată

4 ani de Eva

Lavinia Pârvu- 4 ani de tine

Un text și-o melodie
Îmi ești fetița mea
Cuvânt acoperit de cântec
Cuvânt ce nu-l pot descifra
Un text ce mi se cântă
Îmi ești fetița mea
Ghicesc puțin cuvântul
Dar nu-l pot descifra
Mă-nduplecă și cântul
Dar inima mi-e grea
Ca piatra, ca pământul
Că nu aud cuvântul
Vii totuși și-mi șoptești 
Punându-mi sufletul la încercare
Că mă adori, că mă iubești
Oferindu-mi privirea ta pătrunzatoare

Nu mă las!

Lavinia Pârvu - Stări

Cum să mă accept terminată şi limitată când ghicesc în mine o mie de posibilităţi?

Cum să mă satur când am o sete continuă de doruri, de avânturi, de patimi, o sete de lume şi de soare?

Cum să spun stop când vreau sa cânt, să plantez, să scriu, să fiu amabilă şi să iubesc intens?

Cum să nu mai fiu nebună când tânjesc să pun în execuţie orice idee îmi trece prin minte?

Cum să nu mai citesc sau să iubesc literatura când sângerez continuu talent pe hârtie?

Cum să nu iubesc bătrânii când ei au plantat copaci sub a căror umbră au ştiut că nu vor sta niciodată?

Cum să nu dansez când iubesc muzica nouă şi veche şi am atâţia pantofi comozi?

Cum să nu îmi doresc să învăţ lucruri noi când banda mea de învăţare e atât de largă?

Cum să nu ador viaţa când mi-a dat ocazia să trec prin atâtea schimbări de anotimpuri?

Cum să nu te mai iubesc când ai atins cele mai adânci corzi ale sufletului meu?

Omenirea şi iarna

Lavinia Pârvu- Aşteptăm cu drag primăvara

După naşterea ei din primăvară
Şi copilăria ei din vară
Toamna, natura e matură
Dar iarna, firele cărunte ea îşi numără

În această iarnă grea

Natura îmi oferă traducerea

A ceea ce înseamnă durerea

Simţită de oameni în a vântului adiere

Natura oferă impulsul puternic

Ca oamenii să nu mai acţioneze mecanic

Să iubească puţin mai organic

Şi să îşi amintească mai mult de spiritul lor ludic

Ani de veselie

 Parvu Lavinia - 3 ani

Nu mai ești mică

Dar nu ești nici mare

Se dă în tine o luptă dinamică

Și e vizibilă transformarea

Ți-este sete de lapte

De brațe, de mare

Îmi șoptești în noapte

Că vrei să mergem pe tărâmuri imaginare

Ți-a crescut și piciorul

Părul, curajul și-ambiția

Va veni o zi când îți vei lua zborul

Și nu vei mai auzi cum termin propoziția

M-ai învățat multe

Și continui să-mi dai lecții mereu

Cu-ale noastre secrete unelte

Construim din iubire, un muzeu

Încă la mine în brațe

Trece greul cel mai greu

Și-ți șoptesc cu blândețe

Sunt aici pentru tine, voi fi mereu! 

Aş putea dar n-aş vrea

Lavinia Pârvu - Între două entităţi

Pot să scriu pagini fantastice

Cuvinte pompoase, amoruri perfecte

Dar vor fi pline de personaje defecte

Un glob de minciună, relaţii sintetice

Pot să scriu perversiuni delicate

Să agăţ într-un cui tot obscurul

Dar nu voi reuşi decât să mă învârt în jurul

Unor vechi păcate neînţărcate

Pot să scriu că sunt bine

Cu mine, cu tine, cu lumea

Dar atunci nu aş mai putea trăi schimbarea

Şi nu aş mai gusta din ale vieţii vitamine

Pot să închei cu un zâmbet

Şi cu faptul că viaţa e vie

Dar aşa nu voi mai avea nici o obligaţie

Să încerc să mă vindec încet, încet

Tu, eu sau noi?

Pârvu Lavinia - Un timp al nostru

Oare n-ai fi tu mai fericit
La umbra nucului?
Şi un pic mai împlinit
La marginea romanticului?

Oare nu putem cumva
Să ajungem în acea stare
În care tu, eu sau cineva
Să ne ajute cu o mică îndrumare?

Nu cer perversiuni îndelungate
Nici dulcegării carlionţate
Vreau doar o stare de armonie
O frumoasă geometrie

Tu mi-ai dat impuls
Eu ţi-am dat adâncime
Împreună aş vrea să avem puls
Şi să ne iubim în profunzime

The beauty of living

Parvu Lavinia- We have ourself

The days are long
The years are short

Everything is wrong

But I will not deport

From myself

From my feelings

I will get help

I have many reasons

To live, to love

To pray, to give

To smile from above

To forgive

Familia este totul

Pârvu Lavinia- Pentru noi

 Noi doi,

Și-a noastră mică

Ce împletitură!

Ce sfântă cunună

Tu, al meu drag,

Peste tot dorul după mine îl trag

Și mă rog de el,

Să se arate mai greu

Eu, a ta

Îmi spui: "minunea mea"

Simt iubirea ta

Când îți pui inima în palma mea

Și cu ea, cu-a noastră mică
Nu ținem cont de nici o politică
Toți trei unul de la altul am învățat
Că Universul nostru este nelimitat

Promisiunea

Lavinia Pârvu- Vine și ziua aia

Am trăit numărând frunzele și florile

Zugrăvite pe toate laturile

Iar cutiei ce m-a adăpostit

Îi mulțumesc acum, că nu m-a dezamăgit

Am fost cu un picior în basm

Și cu celălalt în abis

Totul datorită unui mecanism

Ce prea multe mi-a permis

Mi-am dezvăluit prea mult intimitatea

În literatura vagă

Dar totul în jur îmi promitea

Că voi deveni și eu întreagă

El e al ei, nimic mai mult

Pârvu Lavinia- Devii ceea ce nu vrei să fii

La umbra sânilor mei îți vei petrece noaptea
Și pe-ale mele buze greu de înțeles îți vei pierde autoritatea
Vei avea impresia că trăiești un falset erotic
În care tu pierzi totul și devii doar un ostatic

Mă iubești cu-nflăcărare, cu o patimă intensă

Să-ți recapeți din putere, să mă lași pe mine plânsă

Dar iubirea e mai hoață, primitivă, primordială

Și-o să te joace-n hora ei intimă și muzicală

O să uiți total de tine, cine-ai fost, ce-ai vrut să fii

Vei simți în schimb dulcea tandrețe a deșteptării

Căci vei avea lângă tine acea umbră a sânilor mereu

Iar celelalte părți din corpul meu îți vor fi sacru muzeu

Cu nebunia la altar

Lavinia Pârvu- Război sau pace?

Soarele mă face să cred că totul e doar o iluzie

Dar de fapt, cu cât e mai puternică lumina soarelui, cu atât de adânci sunt umbrele

Aș vrea să nu mai dau nume așteptărilor mele

Ci doar să le savurez nemărginirea

Nu mai sunt eu, am început să confund ideea cu imboldul

Oare aceasta e adevărata nebunie?

Unde-mi sunt acum rezoluțiile de an nou?

Acelea cu planuri mărețe și noi obiective?

De bucuria broșurilor din poștă și privirea aruncată pe geam dis-de-dimineață?

De slăbirea acelor 2 kg ce-mi stau pe cap de când mă știu?

De călătoriile programate și de promisiunea că voi încerca să fiu mai prezentă?

Unde-mi este acum măiestria de a controla tăcerea?

Simt că multe vor rămâne nescrise, nespuse și nevăzute

Îmi voi crește copilul cu riscul ca eu să mă micșorez

Pentru că el a fost sărac și a venit din nimic

A simțit doar osteneala creației și totuși ne va face moștenitorii săi

Aș putea să fac atâtea, să scriu, să plantez, să cânt și să iubesc intens

Dar sunt blocată într-un glob de cărămidă ce aparține unui Univers imens, de neînțeles

De-a lungul timpului oamenii s-au distrus unii pe alții în timpul războiului

Iar pe timp de pace s-au distrus pe ei inșiși

În nebunia mea de acum mă-ntreb: ce este acum, război sau pace?

Epidemie de (lipsă de) omenie

Lavinia Pârvu- Fiecare pentru sine

Dați-i omului o mască 

Ca să vă spună cine este

Lăsați-l să vorbească

Chiar dacă nu-i aparține acea poveste

Lăsați-l să zboare

Să zâmbească, să iubească

Lăsați-l să-și atribuie orice valoare

Dați-i voie să greșească

Lăsați omul ce-a fost odată copil

Și a venit din nimic

Să se facă acum vizibil

Nemărginit, atotputernic

Lăsați-i în pace buzele lui grele de ințeles

Să rostească acea frază

Plină pentru el de interes

"Om pe om nu se salvează"