Drumuri neumblate

Drumurile pe care nu pășim,
drumurile ce cresc tăcute în noi,
ne poartă, nevăzute, spre alte zări.

Cuvintele nerostite,
cuvintele ce ard în tăcere,
zidesc în adâncuri o lume nevăzută.

Luptele neîncepute,
luptele ce mocnesc în suflet,
ne lărgesc hotarele ființei.

Sămânța neîmpărțită,
sămânța ce așteaptă în noi,
rodește tainic în alte timpuri.

Moartea ce n-a venit,
moartea ce veghează în umbră,
adâncește liniștea din noi.

Și peste toate,
poezia – ca o lumină –
le leagă, le înalță, le dă rost.