Lavinia Pârvu- Război sau pace?
Soarele mă face să cred că totul e doar o iluzie
Dar de fapt, cu cât e mai puternică lumina soarelui, cu atât de adânci sunt umbrele
Aș vrea să nu mai dau nume așteptărilor mele
Ci doar să le savurez nemărginirea
Nu mai sunt eu, am început să confund ideea cu imboldul
Oare aceasta e adevărata nebunie?
Unde-mi sunt acum rezoluțiile de an nou?
Acelea cu planuri mărețe și noi obiective?
De bucuria broșurilor din poștă și privirea aruncată pe geam dis-de-dimineață?
De slăbirea acelor 2 kg ce-mi stau pe cap de când mă știu?
De călătoriile programate și de promisiunea că voi încerca să fiu mai prezentă?
Unde-mi este acum măiestria de a controla tăcerea?
Simt că multe vor rămâne nescrise, nespuse și nevăzute
Îmi voi crește copilul cu riscul ca eu să mă micșorez
Pentru că el a fost sărac și a venit din nimic
A simțit doar osteneala creației și totuși ne va face moștenitorii săi
Aș putea să fac atâtea, să scriu, să plantez, să cânt și să iubesc intens
Dar sunt blocată într-un glob de cărămidă ce aparține unui Univers imens, de neînțeles
De-a lungul timpului oamenii s-au distrus unii pe alții în timpul războiului
Iar pe timp de pace s-au distrus pe ei inșiși
În nebunia mea de acum mă-ntreb: ce este acum, război sau pace?
