joi, 22 noiembrie 2018

Trecut imaginar

Lavinia Pârvu- Timpuri noi


Mă chinui să storc zeama timpului
Poate dau de gustul răcoritor al vinului
Ce-l savuram mereu împreună
Pe vremea când între noi nu exista furtună

Pe-atunci cunoșteam secretul dansului
Și nu ne lăsam pradă gândului:
Că poate va veni o zi
Când nu ne vom mai putea încălzi

Ne-am afundat în sterilitate ca-ntr-un extaz
Și nu credeam că asta ne va aduce vreun necaz
Dar a venit acel moment dubios
Lăsându-mă imună, pe tine neputincios

Căsnicia noastră, acea democrație-n doi
S-a transformat ușor, ușor într-un război
Dar n-am plecat, ci am luptat
Situației noi ne-am adaptat