luni, 31 martie 2014

De ce mă zbat?

Lavinia Pârvu- Dar totuşi, pentru ce?


Pentru că nu am inspiraţie să inventez ceva nou.
Pentru că nu am suficientă experienţă să inovez ceva existent.
Pentru că toate ideile ce îmi trec prin cap au fost deja gândite şi implementate de mai marii şi mult prea cunoscuţii inventatori şi oameni de ştiinţă.
Pentru că aceştia nu s-au gândit deloc la cei care nu s-au născut încă, să le mai lase şi lor o mică şansă de a se afirma.
Pentru că nu s-au chinuit deloc să se mai oprească din conceperea şi implementarea ideilor
Pentru că nu imi plac iubiţii acţionaţi de baterii.
Pentru că am descoperit că adevărul si minciuna au temperatură.
Pentru că am avut momente de Eureka dar au durat o secundă.
Pentru că în momentul de faţă nu am nimic de creat....am hotărât să mă creez pe mine însămi.

Pentru că am avut parte de nenumărate pipăieli frenetice.
Pentru că am fost creată din substanţa viselor lui.
Pentru că m-am distilat până am ajuns la esenţă.
Pentru că am plâns fierbinte.
Pentru că îmi plac săruturile puturos de lungi.
Pentru că cel mai frumos cântec l-am ascultat atunci când i-am auzit vocea pentru prima oară.
Pentru că numele lui are cea mai reuşită linie melodică.
Pentru că sunt bogată prin lucrurile de care mă pot lipsi.
Pentru că nu mai vreau să mă tot gândesc la viaţă....ci să fiu viaţa.

Pentru că reuşesc din ce în ce mai mult să desfac corsetul tensiunilor ce mă crispează.
Pentru că cel mai frumos machiaj al meu este pasiunea.
Pentru că am atras doar pentru a putea respinge mai bine.
Pentru că mi-am îngropat iubirea în viitor.
Pentru că am pus punct şi am reluat nenumărate jocuri erotice.
Pentru că absoluta clipă a existenţei mele a început când umbrele mele au fost înfrânte de minunea ce avea să vină.
Pentru că dezechilibrul meu în clarobscur a fost săltat într-o secundă atunci când am plâns de fericire.
Pentru că mi-am trecut pe lista de aşteptare numele ca să îmi instruiesc sufletul în laboratoarele divinităţii.
Pentru că sunt ultima filă a destinului meu....

Pentru astea, altele şi pentru cele pierdute în timp şi spaţiu, trebuie să îmi împart cu grijă călimara fericirii.





vineri, 21 martie 2014

Action and reaction

Lavinia Parvu- To be


To be or not to be?
This is the question he had for me
To stay or not to stay
Those where the thoughts I had in my back way.
Together with him I've learned how to live forward the days
And so, all my problems have found some ways
And I hear him every night in every pore
He laugh, he cries, and after all this he is begging me for more
And every time he just makes me warm
To pray, to dance, to bounce, to be?
I will be!




luni, 10 martie 2014

S-a gândit că aşa ar fi mai bine

Lavinia Pârvu- Suflet amorezat


    Tocmai ce şi-a ucis iubitele.
   După lungi şi piperate planuri de selecţie, de supunere, şi luare de decizii cu care dintre ele să rămână, a ales până la urmă să le ucidă cu sânge rece pe toate. Pe toate 3.
   Le-a cunoscut la intervale de un an. Cu fiecare din ele şi-a dus emoţiile şi fluturii din stomac la un nivel la care mai puţin inima lui exploda iar fluturii îi putea transforma în molii. Fiecare îi oferea o prelungire delicată a simţurilor. A ajuns să le iubească pe toate 3. Se simţea un mesager de miros, transpiraţie, umezeală trecând de la o femeie la alta. Pleca de la una dintre iubite cu pofte nedescrise către cea cu care urma să se întâlnească. Câteodată ajungea să simtă durerea cărnii de la precedenta întâlnire.
   Se afla într-un cerc vicios de pasional. Polul indiferenţei lui, că poate vor afla una de alta se afla la ani lumină faţă de limita minimă de decenţă. Pentru el, pornografia înmormântase ceremonios tot rafinamentul.
   Cu prima a gustat şi a învăţat ce înseamnă sudoarea de nimfă. Cu ea a reuşit să îşi învingă frustrările si să se exteriorizeze animalic. Datorită ei şi-a cunoscut vânătorul întunecat şi a învăţat să folosească armele supunerii nelimitate. Tot ea i-a demonstrat că femeile înfloresc în uniunea cu bărbaţii. Că ele se îndestulează cu plăcere şi luxură , iar bucuria pe care o resimt este satisfacţia totală a lor.
   A doua creatură i-a arătat ce înseamnă polul siguranţei şi al iubirii, al încrederii şi al respectului. Cu ea a trăit nenumărate dulcegării cârlionţate. Tot alături de ea a plâns fierbinte atunci când a fost pe cale să o piardă. Ea l-a invăţat că, despre viaţă, nu se poate scrie decât cu un toc înmuiat în lacrimi.
   Ultima filă de iubire a cunoscut-o în momentul în care se gândea cum să facă să le mulţumească cât mai mult pe cele două existenţe din viaţa lui si să le ascundă una de cealaltă pentru cât mai mult timp. 
        Pe aceasta din urmă a ajuns să o venereze. Mereu a încercat să îi ghicească începuturi sau finaluri în poveste. A simţit-o derivată din propria lui dorinţă. Obişnuia să îi îmbrace sfârcul într-un gheţar de salivă. Obişnuiau, împreună, să îşi înmulţească valenţa plăcerii.
   Din păcate pentru Univers, au fost sacrificate toate 3 pentru a nu trăi cu remuşcarea de a face alegerea greşită. Le-a sacrificat pentru a le salva de suferinţa pricinuită în urma abandonului. Le-a ucis pentru a nu fi ucis el, la rândul lui, de către ele. Le-a ucis pentru că îl înnebuniseră. Era nebun de ele.
   Pentru această decizie finală în a comite această crimă asupra trinităţii, şi-a instruit sufletul în laboratoarele supravieţuirii lacome, aşa că era pregătit pentru suferinţa judecăţii.
   Acum când se uită le ele, simte răceala corpurilor lor. Lacrimile îi inundă pomeţii. Simte că îl doare memoria cărnii lăsată de ultima lor atingere. De când se ştie tot plânge. Plânge pentru toţi. Toţi plâng prin el. Se simte ca un erou că a luat această sarcină, că îşi sacrifică ochii pentru suferinţele celorlalţi. A plâns încă din scutec pentru că a ştiut că a paşit în această lume plină de bufoni ştampilaţi cu mâhnire pe suflete.
   Hipnotizat, urmăreşte cu privirea traseul sângelui lor şi nu poate sta în calea lacrimilor lui, care tânjesc să se împerecheze cu acel roşu păcătos ca într-un ultim tango macabru. Simte acum că în sfârşit iubirea lor se unifică prin sângele combinat şi în mintea lui face amor cu toate 3 deodată. Se simte împlinit.
   Decide să le abandoneze acolo pentru ca spectacolul să fie şi mai mult lipsit de gust. 
   Înainte de a pleca, se mai uită odată la cadavrele lăsate în linişte, promiţându-le cu voce tare: " Promit să vă iubesc pentru totdeauna. În fiecare zi din totdeauna". Apoi se ridică şi porneşte într-un marş eroic, pentru a ridica în slăvi iubirile ce urmează să vină.