luni, 31 martie 2014

De ce mă zbat?

Lavinia Pârvu- Dar totuşi, pentru ce?


Pentru că nu am inspiraţie să inventez ceva nou.
Pentru că nu am suficientă experienţă să inovez ceva existent.
Pentru că toate ideile ce îmi trec prin cap au fost deja gândite şi implementate de mai marii şi mult prea cunoscuţii inventatori şi oameni de ştiinţă.
Pentru că aceştia nu s-au gândit deloc la cei ce nu s-au născut încă să le mai lase şi lor o mică şansă de a se afirma.
Pentru că nu s-au chinuit deloc să se mai oprească din conceput şi implementat de idei.
Pentru că nu imi plac iubiţii acţionaţi de baterii.
Pentru că am descoperit că adevărul nu are temperatură.
Pentru că am avut momente de Eureka dar au durat o secundă.
Pentru că în momentul de faţă nu am nimic de creat....am hotărât să mă creez pe mine însămi.

Pentru că am avut parte de nenumărate pipăieli frenetice.
Pentru că am fost creată din substanţa viselor lui.
Pentru că m-am distilat până am ajuns la esenţă.
Pentru că am plâns fierbinte.
Pentru că îmi plac săruturile puturos de lungi.
Pentru că cel mai frumos cântec l-am ascultat atunci când i-am auzit vocea pentru prima oară.
Pentru că numele lui are cea mai reuşită linie melodică.
Pentru că sunt bogată prin lucrurile de care mă pot lipsi.
Pentru că nu vreau să mă mai gândesc la viaţă....ci să fiu viaţa.

Pentru că reuşesc din ce în ce mai mult să desfac corsetul tensiunilor ce mă crispează.
Pentru că cel mai frumos machiaj al meu este pasiunea.
Pentru că am atras doar pentru a putea respinge mai bine.
Pentru că mi-am îngropat iubirea în viitor.
Pentru că am pus punct şi am reluat nenumărate jocuri erotice.
Pentru că absoluta clipă a existenţei mele a început când umbrele mele au fost înfrânte de minunea ce avea să vină.
Pentru că dezechilibrul meu în clarobscur a fost săltat într-o secundă atunci când am plâns de fericire.
Pentru că mi-am trecut pe lista de aşteptare numele ca să îmi instruiesc sufletul în laboratoarele divinităţii.
Pentru că sunt ultima filă a destinului meu....

Pentru astea, altele şi pentru cele pierdute în timp şi spaţiu, trebuie să îmi împart cu grijă călimara fericirii.





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu