Mai ții tu minte,
Când eram ronțăiala ta preferată de dimineață
Fără prejudecăți, fără îmbrăcăminte
Lăsând trecutul tumultos într-o nemăsurată ceață
Mai ții tu minte,
Când ne prindea noaptea de pleoape
Și-o alungam cu ale iubirii cuvinte
Și atunci mă trăgeai și mai aproape
Mai ții tu minte,
Când adormeam îmbrățișați, dar incomod
Contând doar ale noastre fierbinți dorințe
Și ne pierdeam în lumea somnului nerod
Și acum te întreb, mai ții tu minte
Poemul pe care mi l-ai scris pe piept
În urma căruia, înlăcrimată,
Ți-am zis: "Accept".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu