Cand 4 ani au trecut - Vera

 

De patru ani ne ești lumină și vânt,

Uneori alinare, alteori avânt.
Cu pași rapizi alergi prin fiecare ungher,
Și faci dintr-o casă obișnuită un univers.

E haos cu tine, și nu pot să mint,
Jucării peste tot, râsete fără sfârșit.
Sunt zile când obosesc și caut răgaz,
Iar tu îmi răspunzi cu încă un necaz.

Dar tocmai atunci, printre lacrimi și fum,
Îmi arunci un zâmbet și-mi luminezi drumul.
Și tot ce-a fost greu se așază ușor,
Ca norii ce pleacă în urma unui zbor.

Te văd lângă Eva și mă minunez,
Cum două povești diferite veghez.
Ea deschide cărarea cu pasul măsurat,
Iar tu vii și-o umpli de râs colorat.

Ai mâini mici și inima cât marea de largă,
Iar dragostea ta nu știe să aleagă.
Mă cuprinzi fără veste, mă ierți fără glas,
Și-mi faci lumea mai bună la fiecare ceas.

Tu nu știi încă, iubita mea fată,
Ce urme adânci lași în viața de mamă.
Cum vindeci tăceri și alungi câte-un nor,
Doar fiind tu însăți, atât de ușor.

De patru ani creștem împreună, de fapt,
Tu către lume, eu către ce am uitat.
Iar dacă mă-ntrebi ce-am primit de la tine,

Un haos cu sens
Și o iubire care nu se mai termină

Eva - 8 ani

Sunt momente în care mă opresc din tot ce fac și te privesc.

Nu atunci când râzi cel mai tare,
Nici când alergi prin casă plină de viață.
Ci în clipele liniștite.
Atunci când te gândești.
Atunci când privirea ta se pierde undeva departe,
În locuri în care eu nu pot ajunge.
Și mă întreb ce vezi.
Ce lumi se nasc în mintea ta,
Ce povești îți construiești,
Ce întrebări îți pui despre oameni și despre viață.
Pentru că în tine există mai mult decât lasă anii să se vadă.
Există o adâncime care mă surprinde mereu.
Uneori vrei ca totul să fie exact așa cum l-ai visat.
Mai frumos. Mai bun. Mai aproape de ceea ce simți.
Iar când lucrurile nu ies așa,
Te văd luptând cu tine însăți.
Și atunci mi-aș dori să poți vedea ce văd eu.
Că frumusețea ta nu stă în perfecțiune.
Nu a stat niciodată.
Stă în felul în care îți pasă.
În felul în care încerci.
În felul în care pui bucăți din sufletul tău
În tot ceea ce faci.
Te-am privit crescând opt ani.
Opt ani în care mi-ai schimbat lumea fără să știi.
Opt ani în care am învățat că dragostea poate avea ochi, glas, râs și pași mici.
Și dacă ar trebui să-ți las un singur adevăr,
Aș vrea să fie acesta:
Nu trebuie să devii altcineva.
Nu trebuie să fii mai mult.
Nu trebuie să fii perfectă.
Pentru că, de fiecare dată când mă privești cu ochii aceia adânci,
De fiecare dată când îmi deschizi o ușă spre lumea ta,
Îmi amintești că ești deja
Tot ce am sperat vreodată