marți, 28 ianuarie 2014

Pentru ce asteptam?

Lavinia Parvu- O viata risipita

Ai zis ca vii,
Te-am asteptat
Ai zis sigur
Nu am plecat
Si-am asteptat

S-a facut Luni,
S-a facut Mai,
S-au adunat luni
Si s-au strans ani,
Dar n-am plecat, si-am asteptat

S-au dus ai mei,
S-au dus si-ai tai,
Iar de la ei am invatat:
"Cu viata nu e de jucat"
Asa ca am mai asteptat

Dar pielea mi s-a adunat,
Al tau chip l-am cam uitat,
De lume m-am indepartat,
Si ma intreb, m-am intrebat...
Pentru ce am asteptat?



luni, 27 ianuarie 2014

O incertitudine si o siguranta

Lavinia Parvu- Oare daca era


Ce-ar fi fost daca
In loc de initialul, parca...
Te cunosc de undeva?
Ar fi fost daca...
Un sarut mi-ai da,
Pe culmile placerii te-as urca

Ce-ar fi fost daca,
In loc de minunatul soare
Ar fi fost umbra, racoare?
M-ai mai fi oprit oare
Sa imi adresezi enigmatica intrebare?

Ce-ar fi fost daca,
In loc de privirea albastra,
Menita sa te ademeneasca,
As fi fost condamnata
Cu o privire groteasca,
Menita sa te ingrozeasca?

Dar ce-ar fi fost oare,
De as fi avut mai multa grandoare,
Si actionam trimitandu-te la plimbare?
Te-ai mai fi intors oare,
Sa ma prinzi in a ta stramtoare?


Lavinia Parvu- Cercul meu nu are diametru


Noi doi,
Si-al nostru mic
Ce impletitura!
Ce sfanta cununa

Tu, al meu drag,
Peste tot dorul dupa mine il trag
Si ma rog de el,
Sa se arate mai greu

Eu, a ta
Imi spui: "minunea mea"
Simt iubirea ta
Cand iti pui inima in palma mea

Si cu el, cu-al nostru mic
Nu ne mai pasa de nimic
Toti trei unul de la altul am invatat
Ca Universul nostru e nelimitat

duminică, 26 ianuarie 2014

Povestea lor cu el

Lavinia Parvu- Cu cele doua ale mele



   Trebuia sa o faca si pe asta odata si odata. Deja de la cate reguli s-a abatut in ultimii ani, inca o neregula aruncata pe stativul de pacate inhibat cu praf, nu mai conta. 
   Suferea de o necinste incurabila de cand a intalnit-o. Cand i-a zarit pentru prima oara ochii, s-a simtit inghitit de un abis incendiar si nu mai era in stare sa perceapa nici un zgomot din jurul lui, decat cel produs de bataile propriei sale inimi. S-au prezentat unul altuia, si a simtit atunci cand i-a atins pielea ca au incheiat un parteneriat tacit de romantism, valori si teluri impartasite. 
   Stia ca noaptea aceea nu va fi ca oricare noapte, in care venea, bea un pahar sau doua, se uita in jur, intretinea un dialog plictisitor cu vesnicul lui prieten care era mereu pus pe agatat, ii era complice pana ce punea ochii pe cineva, apoi se retragea obosit catre patul conjugal. 
   Da, nu era singur, avea pe cineva in viata lui. Cineva care il astepta si il intelegea ca are nevoie de spatiul lui, sa mai iasa si sa isi mai aeriseasca mintea. Ea, avea incredere oarba in el. Dar pentru el, ea nu mai insemna nimic altceva decat o rutina condimentata cu ani de amintiri si mult respect.
   Nu, noaptea aceea avea sa fie martorul evenimentelor marete ce aveau sa vina. Asa ca a ales sa isi introduca pacatul in scena si sa mearga inainte fara sa mai tina cont de nimic.
   I-a pus mana pe umarul dezgolit, si a invitat-o la dans. Muzica, se pare, era pe gustul amandurora. Se miscau intr-un sincron perfect armonizat. Se mai priveau din cand in cand pentru a se asigura ca nu s-au pierdut in intuneric. Pentru el era clar: o va avea in noaptea asta.
   Si asa a si fost. S-au avut unul pe altul pana cand zorii diminetii le topeau transpiratia abundenta si le amintea sa se mai opreasca din delicata hartuiala erotica. 
   Cum putea oare fiinta asta aparuta de niciunde sa ii provoace o asemenea erectie a neuronilor si o asemenea excitare psihica?
   Zilele, lunile urmatoare a trait ca intr-un vis. Se indragostea de pustoaica asta. Dragostea lui urca de la milimetri la metri. Visul asta era ideal construit pentru el, dar hilar pentru cea cu care impartea facturile existentiale. Nu vroia sa o piarda, desi stia ca nu o mai iubeste, dar nu vroia sa renunte nici la cea cu care impartea puternica ejaculare verbala si corporala.
   Asa ca a ales, sa ii spuna sotiei. Dar nu inainte de a o avea pentru ultima oara. S-a purtat mai special ca alte dati. O si atingea si saruta altfel, iar spre surprinderea lui, privelistea dintre coapsele ei prevesteau bucurie si placere nedefinita. A simtit ceva nou, o gadilare puerila reinventata, si nu a vrut sa arunce acest moment cu marturisirea lui. Iar in momentul in care ea i-a marturisit: "Tu esti felul in care imi masor fericirea. Din unitati din tine", a stiut ca va ramane pentru totdeauna alaturi de ea. Dar si alaturi de cealalta EA.
   Si cu hotararea pe care a luat-o a ajuns sa traiasca intr-un aranjament perfect cu minciuna.






/

joi, 23 ianuarie 2014

Viitorul cu palpatorul

Lavinia Parvu- Toeria posibilitatii

 
Atingand profunzimi insondabile
Generez ganduri purtabile
Iar cand merg pe aleea vizibila
Imi amintesc de tineretea fuzibila

Niveland bataturi impalpabile
Ma vindec cu ganduri sensibile
Si gonind pe cararea olimpica
Ma simt din ce in ce mai atipica

Of, si uitand de nereguli
Cate as mai fi putut zabovi
Iar de candva nu voi mai pleca
Sper ca ma voi adapta
 

luni, 20 ianuarie 2014

Marea enigma a ne(re)cunoasterii

Lavinia Parvu- Multe gauri


Ce minunata este aceasta necunoastere de sine!
Nu exista frustrari, nu exista plangeri,
Nu exista vina, nu exista rusine.
Doar multe si nemasurate convingeri.

Convingeri ca ce?
Ca tu nu-l stii pe eu?
Ca eu nu-l stiu pe tu?
Sau ca noi suntem si putem face orice?

Orice? Ai vrea sa faci orice cu mine?
Sa treci si sa te zbati prin marea multime?
Sa ne zbatem prin albe asternuturi,
Sa ma faci sa te doresc doar pentru ale tale saruturi?

Saruturi patimase, saruturi victorioase,
Care dintre ele iti pun in miscare miile de oase?
Care poate fi sarutul potrivit,
Care sa te faca sa te simti dorit?

Dorinta?! Dar stai, ce e dorinta?
Ca parca tu nu te cunosti pe tine,
Ca parca tu nu ma cunosti pe mine,
Ca parca eu te-am cunoscut....ca poate da....te-am cunoscut....

M-o fi durut, mi-o fi placut?
Nu mai stiu, a fost demult.
Poate daca ai fi fost mai plapand,
Acum as fi cerut mai mult.

Sau poate tu m-ai cunoscut...
Nu stiu, e cam confuz...
Un singur lucru e unghiular obtuz:
M-apuc sa ma cunosc pe mine!



miercuri, 8 ianuarie 2014

Jonglera sentimentelor

Lavinia Pârvu- Doar ea este, ea


    Niciodată nu a reţinut numele pacienţilor ei. Că erau ei domni onorabili, baieţi amorezaţi, doamne înfometate sau domnişoare dornice de necunoscut. Nu şi-a bătut niciodată capul să afle identitatea lor. A furat din fiecare cât a putut. Sorbea suferinţele trupului ei ca pe o desfătare. 
    În nopţile când nu era de gardă, se amuza cu gândul că femeia este cautată pentru mai puţină singuratate. Pentru ea, muzica pe care o asculta când işi împărţea timpul cu aceşti pacienţi, îi adâncea şi mai mult singurătatea.
   Adormea de cele mai multe ori cu gândul la deşertăciunea trupului şi a lumii. Adormea dispreţuindu-şi blând gândurile. Vai, de câte ori nu a poftit crunt pulpe sănătoase şi buze lemnoase. 
   Gândurile ei urcau câteodată până la cele mai înalte culmi ale curajului, imaginându-şi că pacientul perfect este foarte aproape. Acel pacient care îşi va sacrifica viaţa în schimbul antidotului. Ea va fi pentru el salvatoarea vieţii lui, iar el pentru ea acea delicioasă voluptate majoră. 
    Îşi imagina gurile lor respirând aidoma, trupurile lor transpirând la fel, anatomiile lor contopite într-unul singur. Ei doi să fie un singur animal frenetic, dar dragăstos. El să fie încleştat de arcul coapselor ei, iar ea să bea din stropii plăcerii lui. Să se pătrundă până la o adâncime incredibilă.
     De fiecare dată când avea astfel de gânduri se simţea frumoasă şi tânjea după plăcere. 
    În tot acest timp, a dobândit puterea de a mângâia cu gândul carnea plăcerii celui imaginat.
    Dar realitatea însetată de lacrimi o aducea în lumina gălbuie, şi o făcea să işi simtă corpul sterp de inutile efervescente sentimentale. Este conştientă că mai mult decât pacienţii ei fideli, nu va avea pe nimeni altcineva. Ştie ca viaţa e frumoasă, şi ea de asemenea. Aşa că nu îi mai rămâne decât să se bucure cu un oftat în fundal, şi să se pregatească să muşte în continuare buze răsfrânte pervers, să soarbă sângele prelins ca pe o băutură fină şi rară.