vineri, 13 iulie 2018

Adio, dar rămân cu mine

Lavinia Pârvu- Rol dublu


N-am uitat şi n-o să uit
Că înainte de a te uita
Vreau să uit amintirile

Aceste amintiri dezgolite până la miez
M-au purtat prin Univers
Imprimându-mi un comportomant semeţ

Nu-mi asum nici o responsabilitate
Pentru cum mă vezi, pentru cum vorbesc
Atunci când mă visezi

Am fost înăuntrul meu şi-al tău în acelaşi timp
Asumându-mi o poziţie dublă
Plasată la marginea misticului

Mă rog fierbinte să nu pierd bucuria naivă a banalităţii
Căci apoi voi deveni o fiinţă banală
Nemaiavând nimic de gustat din viaţă





sâmbătă, 30 iunie 2018

Vreme mitologică

Lavinia Pârvu- De ce să ne grăbim?


Este vreme să dărâm și vreme să zidesc
Este vreme să fiu nechibzuită și vreme să gândesc
Este vreme să mă supun și vreme să lovesc 
Este vreme să rănesc și vreme să tăgăduiesc

Este vreme să mă nasc și vreme ca să mor
Este vreme să ignor și vreme să am dor
Este vreme să urăsc și vreme să ador
Este vreme să cad și vreme să zbor 

Este vreme să mă trezesc și vreme să visez
Este vreme să înghit și vreme să reacționez
Este vreme să lenevesc și vreme să lucrez
Este vreme să urmez și vreme să controlez

Este vreme să fiu tristă și vreme să mă bucur
Este vreme să fiu lihnită și vreme să mă satur
Este vreme să stau murdară și vreme să mă scutur
Este vreme să n-am calități și vreme să nu mai am cusur 

Este vreme să fiu crudă și vreme să fiu miloasă
Este vreme să fiu urâtă și vreme să fiu spectaculoasăEste vreme să fiu neplăcută și vreme să fiu delicioasă
Este vreme să fiu banală și vreme să fiu aventuroasă

Este vreme pentru tot
În orice zgomot
În orice ciot
Vom triumfa doar cot la cot


luni, 16 aprilie 2018

Poezie naivă

Lavinia Pârvu- Gânduri


De când tot trece timpul ăsta
Am mai pierdut câte un gând, chiar două
Am devenit și o nevastă
Ce poartă un zâmbet atunci când plouă

Acum când vreau să mă îmbăt
Nu mă mai pierd prin baruri pline
Ci cu trecutul mă desfăț
Și cu cine am ales să fie lângă mine

M-am dezbrăcat prin poezie
Am arătat ce am în suflet
M-am exprimat printr-o explozie
De șoapte suave puse-ntr-un urlet

Mai am ceva pus deoparte
Un gând acolo îngrămădit 
Dar e ceva mult prea aparte
Nu vreau să-l pierd, îl țin zidit


joi, 22 martie 2018

Îngerul nimănui

Lavinia Pârvu- Nu ne oprim din visare aşa uşor


Acea răsturnare sentimentală
Provenită dintr-o schizofrenie cotidiană
A provocat o avalanşă experimentală
Unei vieţi născute prin cezariană

Acea viaţă şi-a trăit capriciul corpului mereu
Fiind pentru ceilalţi îngerul sculptură
Ducându-şi trăirile la necunoscutul apogeu
Fiind nevoit să-şi aplice sutură după sutură

Acel înger nu scuipă şi nici nu-njură
Iar al lui corp securizat, impenetrabil
Creează o importantă legătură
Între ceea ce este sfânt si ceea ce este cenzurabil


joi, 21 decembrie 2017

Colind de suflet

Lavinia Pârvu- Mambo negru


M-a sărutat pe cărarea copilăriei mele
Şi aşa am devenit o adolescentă
Căreia speranţele şi idealurile grele
I-au fost aruncate fără nici o decenţă

Dincolo de modestia mea
E acea sticlă cu vin
Care nu stă aiurea, doar aşa
Ci-mi face cu ochiul, îmi spune să vin

Poezia a fost un fel prin care
M-am dezbrăcat
Şi nu am avut nici o înfricare
Când sufletul mi l-am despicat

Am mai îmbătrânit c-o clipă
Şi am făcut numai risipă
Cu clipele ce le-am păstrat
Păreau veşnice, dar şi ele-au expirat


joi, 26 octombrie 2017

Schizofrenie cotidiană

Lavinia Pârvu- Gustul vântului


Când am spus că nu vreau să te mai văd
Ai stins lumina și ai rămas lângă mine
Când am spus că relația noastră e un prăpăd
Ai spus că o vom vindeca cu multe vitamine

Când m-am trezit târziu, mahmură de tristețe
Intrată adânc într-un faliment moral
Mi-ai luat capul cu o suavă delicatețe
Și sărutul dat a fost etern, pasional

Din atâtea coincidențe aranjate
Trebuia să fim un vers și nu invers
Dar noi am intrat în anormalitate
Trecutul cu buretele fiind șters

Îmi spui să facem un nou trecut
Cu un picior în basm și celălalt în abis
Un trecut care să nu fie contrafăcut
Fără tăcere, fără vreun compromis




joi, 28 septembrie 2017

Azi, mâine

Lavinia Pârvu- Nebuni în viață


Suntem noi doi, nebuni tunați pe aceeași frecvență
Pierduți pe-alături dar fără să pierdem întreg conținutul
Evoluând alături secvență cu secvență
Tind să cred că doar împreună ne-a fost destinul

Ne-am rătăcit prea mult și prea destul
Grotesc de mare ne-a fost păcatul
Vreau să găsim timp pentru timpul pierdut
Vreau să cred că ne-am dăruit la modul absolut

Îți dau să guști niște pulpă proaspătă de lună
Poate așa nu-mi vei mai cere desertul din coapsa brună
Îți dau să-ncerci mireasma mea de dimineață
Poate-ți va place, și-mi vei mai cere și-n altă viață

Nu-mi ești de-ajuns nici când ești lângă mine
De aceea suport cu greu că va veni ziua de mâine
Am hotărât să trăiesc cu ce am acum, aici, palpabil,
Să nu lăsăm nimic între noi să fie interpretabil


vineri, 25 august 2017

Întâmplare ruptă din (t)rai

Lavinia Pârvu- Luptăm și câștigăm



   Erau nopți de tăcere sublimă și de certuri silențioase, cu lumina difuză. Și adormeam pe refrenele mele îmbibate-n “Dar de ce?”.
   Nu mă simțeam demnă să mă cuibăresc în patul mare și moale, în vecinătatea coapselor lui, tocmai pentru că îl certasem și doar pentru că încă îngăimam prin cotloanele creierilor acele dure reproșuri. Acele dure cuvinte.
   Dar dacă m-ar fi chemat pentru reconciliere într-o noapte albă cu dragoste, în patul lui? Să-i descos secretele minții și să-i sărut tălpile. Aș fi sărit din desfrâul și melancolia mea și mi-aș fi jertfit toate comorile.
   Dar nu am reușit decât să rămân într-un continuu tremurând a frig sentimental. Să-i percep respirația, să iubesc momentul. Că măcar suntem doar noi doi.
   Noapte de noapte mă trezeam tot ziua, iar diminețiile trezirii mele din vis m-au găsit la fel de ofticată că nu s-a trezit să îmi spună “Vino, iubito, ține-mă în brațe, că mi-e dor de tine”.
   Am renunțat la urecheli și încercam să-mi imaginez tertipuri gingașe și finețuri molatece care să nu îl trezească brusc. Care să-l îndemne doar la o frântură a deschiderii pleoapelor încât să-mi dea ocazia să îmi iau rămas bun. Că plec.
   Am bătut la pas câteva zeci de străzi, câteva sute de vise, cu capul în pământ, cu privirea-n asfalt, până gândurile mele istovite de atâtea întrebări cu iz retoric au tras frâna de mână a chinului și m-am oprit. Și m-am întors.
  Am poposit acasă, un popas etern, de așteptare și epuizare, de luptă și răbdare, de renunțări și amenințări, de întrebări fără ecou. Am rămas vlăguită, cu lacrimi în gât și crampe în stomac, cu sentințe de spovedanie și rugăciuni nerostite. Convinsă fiind că dacă nu sunt îndrăgostită lulea, cel puțin îndrăgostită sunt. 
   M-am aventurat în lungi istorisiri, în demne tratate de jurnal ispititor de mărturisitor. Să zbier și-n scris, să nu mai urlu faptic, să nu mai râcnesc cuvinte împodobite de înnamorată. Oricum eram într-o lume atât de surdă, relaxant de lipsită de auz. Îndrăzneam să sper acum la o lume deloc mioapă, o lume în care el ar putea tresări la dragostea mea înghițită-n pagini. Înghițită-n lacrimi.
   Am început să-i scriu, ștanțe de amor, litere curajoase, virgule cu dragoste și îmi recitam iubirea în pagini de matematică.
   Nu știu de ce am făcut-o. 
  Poate pentru că nu vroiam să mă despart de el. Vreau să trăiesc cu el prin mine și apoi cu el prin el, iubindu-ne într-un final noi. 
   Poate pentru că nu vreau să încetez să îl iubesc. Pe el. Ard și sufăr ca să îl iubesc apoi, îl alung și îl chem, îl caut și nu este, îl cert ca să îl iert și îl iubesc pentru că încă este…
   Și mergem înainte. Înainte era bine.



duminică, 20 august 2017

Sincron de cuplu

Lavinia Pârvu- Aici, acolo, dincolo



Eu încă sunt aici
Tu încă ești acolo
Să te aștept îmi zici
Și vom pleca dincolo

Dincolo de apus
Dincolo de bariere
Ne vom iubi nespus
Fără nici o temere

Căci nu ne va mai păsa
De-ale noastre foste idei
De primăvara frumoasă
De acel prost obicei

Când ne vedeam pe-ascuns
Încercând să furăm
Din timpul niciodată îndeajuns
Reușeam cumva să ne descurcăm

Dar eu totuși sunt aici
Iar tu totuși ești acolo în alt timp
Căci între tine și ale mele răni adânci
Vom putea trăi doar în contratimp




marți, 8 august 2017

Turul și returul pasiunii

Lavinia Pârvu- Albastrul din ochi


   Se numește Blue. O anume fată ce iubește viața până în adâncimile cele mai profunde ale mării. O fată resemnată că nimic fabulos nu se va mai întâmpla în viața ei. 
   Când vedea mediocritatea oamenilor, respira mai ușor pentru că în acest chip se simplificau nu doar raporturile cu ei, ci și cu ea însăși. Avea mai puține să-și reproșeze. Nulitate în țara nulităților, ajunsese să nu mai aibe frică decât de indivizi excepționali. Indivizi care credea că au dispărut ca și rasă. 
    Dar, după lungi încercări și lupte interioare, Blue și-a găsit în sfârsit amantul. Nu unul clasic cu care să împartă doar cearceaful pentru două ore, ci unul care a reușit cumva, într-un mod miraculos să o facă să tresară doar atingându-i capul. Sau doar zâmbindu-i. Sau doar privind în spațiu împreună cu ea. 
  Până să îl găsească, credea că are control asupra sa și asupra viitorului său. Dar a reușit cumva să devină prizoniera propriului ei joc. Propriilor ei reguli. Și-a permis micul moft de a gândi pentru câteva ore, și atunci s-a produs efectul ce avea să îi devasteze tot ce și-a clădit vreodată. Această libertate a ei de a gândi i-a oferit și curajul de a-și întâlni demonii. Căci au năvălit peste ea cu toate forțele fierbinți și săgețile ascuțite. 
   Așa că tot ce a avut de făcut a fost să meargă înainte, dar pe frecvențe greșite. A început să toarne din ce în ce mai mult otravă în ea. 
  Timpul petrecut cu el o făcea să vibreze în amplitudini respinse de unii, dar acceptate de nevoia corpului ei. Alături de el își căuta patetic rotunjimea ultimă a gândului său. Această rotunjime care doar alături de el reușea să prindă contur. 
   Și totuși, prin tot ceea ce a simțit, pe el nu l-a acceptat în profunzimea carnală a ei. L-a respins mereu deși știa că dacă îl va lăsa, îi va da lumea peste cap cu totul. A refuzat pentru că altfel ar fi fost nevoie să își anuleze tot trecutul dinaintea lui. Iar asta ar fi însemnat anularea ei. 
    În ziua despărțirii, a ținut să îi spună:
    - M-am culcat mereu cu bărbații care mi-au ieșit în cale.
    - De ce?
   - Pentru că era mai simplu. Sexul simplifică lucrurile. Și nu am vrut să faci parte din lanțul meu al slăbiciunilor. Tu ai produs un sentiment real în viața mea. Ai fost ceva palpabil. Am visat uitându-mă la tine.  Tu vei rămâne un personaj cu nume și conținut.
    - De ce îmi spui acum asta?
   - Pentru că am vrut să conștientizezi că îmi doresc să rămâna curat totul între noi. Să nu te mânjesc cu suferința mea de după.
     Despărțirea a fost clară.
  Întorcându-se acasă, s-a uitat în ochii jumătății cu care împărțea patul și i-a spus:
    - Dincolo de sfera protectoare, se află cei care și-au pierdut strălucirea încercând să ne salveze. Mulțumesc că m-ai salvat.
   Am avut și eu marea plăcere să o cunosc. Atât pe ea, cât și povestea ei. M-a impresionat privirea din ochii ei în timp ce îmi povestea totul. Sunt sigură că va avea tăria să trăiască cu golul ce s-a produs în sufletul ei. Sunt sigură că se va descurca în continuare și cu banala mediocritate din jur. 
  Acum tot ce îi mai rămane de făcut este să găsească cumva leacul pentru desfrâul și melancolia ei. Atât cele trecute, cât și cele ce vor urma. 
    Până atunci, ea se va numi în continuare tot Blue.



miercuri, 19 iulie 2017

De azi într-un minut, de mâine într-o viață

Lavinia Pârvu- Program de 8 ore pe zi


De luni până vineri îmi trag corpul bleg
Încercând de nimeni și de nimic să nu mă leg
Trec prin zilele-astea cu ochii larg închiși
În blugi, tricou și o pereche semi-curată de teniși

În weekend revin încet încet la viață
Încercând să mă leg chiar și de-un fir de ață
Indiferent că e doar pentru două zile
Uit de tot, de probleme, de textile

Apoi reiau din nou tot cercul ăla vicios
Cu săptămâna plină și weekend-ul delicios 
Până când cineva odată va spune: "Stop!"
"Mergi și mai dormi, aici viața nu e un Non-stop!"



sâmbătă, 15 iulie 2017

New era of porn

Lavinia Pârvu- Life begins with skin


My new kind of porn 
Is soul to soul
And I'm planning to reborn
The idea of having control 

Let's just scrap together
You see, we have all summer
No idea could be better
Than to lose one to another

I am sure that you will ask me:
"What will happen with the others, honey?"
But I will offer you the guarantee
That without them, it will be more funny

You will ask me after:
Where will be our limit?
I will tell you, "I will be the master"
You just have to share your spirit

And if this thing becomes real
I welcome you to the world I live in
And you will finally feel
How the life begins first with the skin



duminică, 9 iulie 2017

Vieți de luat la pachet

Lavinia Pârvu- Materia vieții



Viața mea trăită-n ore
E o mare prădătoare
A trecut peste hotare
Fără nici o înfricare

Viața mea trăită-n zile
Mi-a făcut urmele-agile
Și mi-am vindecat arsurile
Folosindu-mi aventurile

Viața mea trăită-n ani
A iscat doar stricăciuni
Oferindu-mi doar pasiuni
Vorbe dulci, snoabe ficțiuni

Viața mea trăită-n clipe
N-a putut nimic percepe
Căci a consumat pe-aproape
Tot ce-ar fi putut să-ncape

Viața mea trăită-n oameni
M-a purtat spre pretutindeni
Căci am acceptat ca nimeni
Să nu-mi dea pilula milei


joi, 22 iunie 2017

Vorbe spuse la afumare

Lavinia Pârvu- Multe zic la ceas de seară


Daca-am zis că plec și-am stat
Nu-nseamnă c-am dezertat
Doar m-am răzgândit subit
Pe motiv că te-am iubit

Dacă-am zis că sunt pierdută
Și de tine folosită
Înseamnă c-am fost în ceață
Un suflet trist și fără viață

Daca-am zis că o să uit
Că m-ai adorat, iubit
Află c-am jucat murdar
Te-am simțit un adversar

Dacă-am zis că nu te plac
Și că ai un stil sărac
Îți spun: iarta-mă pentru-ndrăzneală
Cu tine, acum, va fi ultima escală


miercuri, 7 iunie 2017

Căi mai puțin păcătoase

Lavinia Pârvu- Calea către nicăieri


Mă gândesc tot mai serios
Să fac cumva
Să ajung
La acel deal
Unde se adună toți nepăcătoșii