sâmbătă, 7 martie 2015

Mecanica secretelor

Lavinia Pârvu- Nu spun încă adevărul


Îmi umbli prin păr
Îmi umbli prin piele
Îmi umbli prin gânduri
Îmi umbli prin cerul meu plin cu stele

Te strecori la asfințit
Mă provoci la duel
Mă înfrângi cu un blitz
Doar asa vei ramane peste noapte si va fi altfel

Te retragi când e soare
La o scurtă plimbare
Și mă lași neputincioasă
Să dau piept cu lumea osoasă

Ea mă întreabă de tine, și-mi spune:
- Cum poate să te lase mereu singură, e așa plin de sine?
Îi răspund că ți-e greu
Te ocupi de salvarea mai multor inimi deodată și le tratezi în separeu

Număr secunde, număr perioade
Mă agăț de o noapte
Ce se repetă de un număr nepermis de ori
Dar numai cu tine ca învingător pe o scena plină de spectatori

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu