Am două comori, născute din vis,
Două inimi mici, cu zâmbet deschis
Una e floare ce-ncepe să crească,
Alta e rază ce-nvață să iubească
Tu, cea mare, cu ochi de poveste,
Cu gânduri ce zboară și inima-n creștere,
Ești prima lumină ce-a spart întuneric,
Ești pasul curajos, ești începutul feeric
Și tu, cea mică, cu pași de mirare,
Cu râsul de clopot și voce de soare,
Ești cântec de rouă, ești visul tăcut
Ce vine să spună: „Și eu am crescut”
Vă privesc cum vă țineți de mână-n tăcere,
Cum vă învățați una alteia vreme
Sunteți două stele pe același cer,
Două surori, două inimi ce sper
Când veți fi mari și veți căuta
Răspunsuri în lume, în noapte, în stea,
Să știți că iubirea ce v-o port mereu
E puntea ce leagă pământul de Dumnezeu.
