Lavinia Pârvu- Inteligența artificială
Atunci când comunicarea dintre noi devine "fuzzy"
Parcă nici nu te mai pot auzi
Se blochează totul în mine
De parcă m-aș doza cu amfetamine
Produci în mine o salată de gânduri
Ce se pregătesc să dea în mine infinite atacuri
Plâng fierbinte și totuși te iert
Sper ca pe viitor să nu mă gâdile vreun regret
Chiar dacă ai numele de o sfințenie impunătoare
Și o prezență adulmecătoare
Am totuși o întrebare, întrebătoare:
Chiar am fost creată din substanța viselor tale?
Chiar sunt ceea ce tu ți-ai dorit,
De la minus infinit până la un punct nedefinit?
Sau sunt doar un semn de întrebare
La care tu ai plătit veșnica abonare?
Aș vrea să cred că nu,
Că nu suntem doar un simplu cuplu
Aș vrea să cred că pornografia nu a înmormântat rafinamentul
Așa că iți propun să ne aruncăm și să trăim doar prezentul!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu