Azi că nu mai plouă
Am ieșit să îmi plimb umilul trup, cam pe la ora nouă
Azi că nu mai e frig,
Simt că vreau să te iubesc mai aprig
Azi că numai soarele are dreptul la petele sale
Îmi trag după mine silențioasele istericale
Azi că oricine poate să respire
Mă transform într-o ființă fără gândire
Azi că semănăm foarte mult în imperfecțiunea noastră
Pășim pe o lună mai albastră
Azi că nu ne mai ascundem în odaia încinsă a excitației noastre
Putem să ne donăm corpul către o superioară administrație
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu