Balansare în abis

Lavinia Pârvu- Azi copil, mâine acceptabilă 

Ținea în brațe fetișurile copilăriei sale

Și din ea pleca un dor agale

Un dor manipulat de-o ironie

Și urmat de o nemiloasă agonie

Ținea pe umeri greutatea nimicirii sale

Și toată speranța ei atârna în câteva balamale

Și nu i-ar fi fost îndeajuns

Să își clădeze zidul spre inima ei astfel încât să fie de nepătruns

Ținea pe buze mila oferită de la un străin

Dar pe canicula asta era ca și cum stătea la umbra unui pin

Dar se amăgea cu ideea că

Poate așa își va dobândi o anumită caracteristică

Ținea în palme o scurtă nebunie

Și fiind plină de euforie

A scăpat totul pe jos

Și tot ce-ar fi putut să fie, n-a mai fost