Turul și returul pasiunii

Lavinia Pârvu- Albastrul din ochi

   Se numește Blue. O anume fată ce iubește viața până în adâncimile cele mai profunde ale mării. O fată resemnată că nimic fabulos nu se va mai întâmpla în viața ei. 

   Când vedea mediocritatea oamenilor, respira mai ușor pentru că în acest chip se simplificau nu doar raporturile cu ei, ci și cu ea însăși. Avea mai puține să-și reproșeze. Nulitate în țara nulităților, ajunsese să nu mai aibe frică decât de indivizi excepționali. Indivizi care credea că au dispărut ca și rasă. 

    Dar, după lungi încercări și lupte interioare, Blue și-a găsit în sfârsit amantul. Nu unul clasic cu care să împartă doar cearceaful pentru două ore, ci unul care a reușit cumva, într-un mod miraculos să o facă să tresară doar atingându-i capul. Sau doar zâmbindu-i. Sau doar privind în spațiu împreună cu ea. 

  Până să îl găsească, credea că are control asupra sa și asupra viitorului său. Dar a reușit cumva să devină prizoniera propriului ei joc. Propriilor ei reguli. Și-a permis micul moft de a gândi pentru câteva ore, și atunci s-a produs efectul ce avea să îi devasteze tot ce și-a clădit vreodată. Această libertate a ei de a gândi i-a oferit și curajul de a-și întâlni demonii. Căci au năvălit peste ea cu toate forțele fierbinți și săgețile ascuțite. 

   Așa că tot ce a avut de făcut a fost să meargă înainte, dar pe frecvențe greșite. A început să toarne din ce în ce mai mult otravă în ea. 

  Timpul petrecut cu el o făcea să vibreze în amplitudini respinse de unii, dar acceptate de nevoia corpului ei. Alături de el își căuta patetic rotunjimea ultimă a gândului său. Această rotunjime care doar alături de el reușea să prindă contur. 

   Și totuși, prin tot ceea ce a simțit, pe el nu l-a acceptat în profunzimea carnală a ei. L-a respins mereu deși știa că dacă îl va lăsa, îi va da lumea peste cap cu totul. A refuzat pentru că altfel ar fi fost nevoie să își anuleze tot trecutul dinaintea lui. Iar asta ar fi însemnat anularea ei. 

    În ziua despărțirii, a ținut să îi spună:

    - M-am culcat mereu cu bărbații care mi-au ieșit în cale.

    - De ce?

   - Pentru că era mai simplu. Sexul simplifică lucrurile. Și nu am vrut să faci parte din lanțul meu al slăbiciunilor. Tu ai produs un sentiment real în viața mea. Ai fost ceva palpabil. Am visat uitându-mă la tine.  Tu vei rămâne un personaj cu nume și conținut.

    - De ce îmi spui acum asta?

   - Pentru că am vrut să conștientizezi că îmi doresc să rămâna curat totul între noi. Să nu te mânjesc cu suferința mea de după.

     Despărțirea a fost clară.

  Întorcându-se acasă, s-a uitat în ochii jumătății cu care împărțea patul și i-a spus:

    - Dincolo de sfera protectoare, se află cei care și-au pierdut strălucirea încercând să ne salveze. Mulțumesc că m-ai salvat.

   Am avut și eu marea plăcere să o cunosc. Atât pe ea, cât și povestea ei. M-a impresionat privirea din ochii ei în timp ce îmi povestea totul. Sunt sigură că va avea tăria să trăiască cu golul ce s-a produs în sufletul ei. Sunt sigură că se va descurca în continuare și cu banala mediocritate din jur. 

  Acum tot ce îi mai rămane de făcut este să găsească cumva leacul pentru desfrâul și melancolia ei. Atât cele trecute, cât și cele ce vor urma. 

    Până atunci, ea se va numi în continuare tot Blue.