De ce am ales să scriu?

Lavinia Pârvu- Neatracţia speciei

   Am ales să scriu, poate aşa, toată realitatea asta penetrantă va deveni o minciună. Poate doar aşa, temperatura adevărului va mai creşte şi va înregistra şi valori de plus grade. Poate concentrandu-mă doar pe cuvinte, fraze, expresii, nu voi mai observa cât este de frig în oameni. Poate că nu o să mai îmi pese atât de mult că omenirea urmează să fie înghitită de mlaştina relativismului moral.

   Atracţia sexuală este cea mai explozivă forţă a naturii. Şi asta am simţit pe propria piele.

   Mi-aduc aminte că era o linişte radioasă, deşi nu te puteai întelege fiinţă cu fiinţă de la volumul muzicii din grota umplută până la refuz de alte suflete rătăcite. Era o seară în care nu voiam decât să îmi scot rutina din plămâni. O seară în care îmi planificasem o plictiseală organizată şi chiar mă simţeam bine în starea pe care o deţineam în acel moment. Cam în asemenea condiţii l-am cunoscut.

    Când ne-am intersectat privirile, avea un ritm aşa de pulsant, încât venele lui desenau o hartă, evidenţiind un traseu pe care aveam de gând să mă aventurez fără trusa de prim ajutor la mine. Avea o atitudine tonică şi penetrantă în acelaşi timp.

   Când m-a sărutat am simţit cum toată existenţa mea se consumă. Simţeam cum cresc pe interior, cum am puterea de a acapara din ce în ce mai mult teritoriu, şi eram frustrată doar că între noi există totuşi ceva şi anume pielea rozalie a buzelor. Era cu ochii în ochii mei. Sărutul acela a fost diferit, ca şi cum comunicam într-o limbă nemaiauzită până acum. La al doilea sărut am simţit scânteia divină. Îmi doream să mă pierd în el până când nu mai rămâne nimic din mine.

    Cam aşa a fost explozia simţurilor mele.

   Sexul este marca noastră de fabricaţie, fondată de dincolo de pântecele mamei. Totul se raportează la acest "viciu". Activitate fără de care nu ne putem lipsi. Fără de care ne pierdem minţile. Votez PENTRU, deoarece nu vreau să mă simt o excepţie pierdută în sânul naturii. Dar până când?

   Da, şi să revin. Pentru mine e dovedit: cărţile te silesc să iţi pierzi inteligent timpul. Dar unicul meu mod de a mai suporta existenţa asta, este să mă pierd în literatură ca într-o orgie perpetuă.