Lavinia Pârvu- Mai mult decât oameni
În cafeneaua tristeţii,
Beau cu roua dimineţii
Şi mă feresc conştientă,
De orice audienţă
Sfânta grevă a tăcerii e concavă,
Maladia morţii şi mai şi,
Chiar de aş fi o prea vizitată epavă,
Tot nu aş mai putea zăbovi...
M-am blocat într-un şantier fantomă
Legată fiind,
Mă agăţ acum de orice axiomă
Să mai apuc vreodată să mă mai văd zâmbind - citind
Formula fericirii e în căutare,
Mai are nevoie pe ici pe colo de o mică ajustare
Dar totuşi simt că noi doi suntem,
Mai mult decât oameni
Foarte frumos, Lavinel!
RăspundețiȘtergere