Am plecat să mă îmbăt cu lacrimile lumii
Beția ce o voi trage o voi purta cu mine pe valurile eternității
Și pe al meu creier virgin,
Îl voi răcori cu o dulce doză de pelin
Nu vreau să rămân în viață
Numai pentru a urmări clipe care mor,
Și nici nu îmi doresc să devin o paiață
Lăsând în urmă un adânc gust acrișor
Vreau să fiu bombardată de perversiuni literare,
Care să-mi salte inima și să îmi ducă sufletul spre eliberare
Vreau să mestec hârtie de carte pixelată
Și cu ocazia asta să îmi pierd orice coordonată
Ferice de mine că nu îmi găsesc pe piele nici o urmă de ranchiună
Și chiar de va fi deasupra mea numai umbră și furtună,
Voi urmări de acum înainte tot ce înseamnă întotdeauna în niciodată
Și mă voi îmbrăca în mătăsuri carnale, străbătute de o vrajă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu