Tobosarul amintirilor

Lavinia Parvu- Vibratia regretului

   Era asa de simpatica cand avea doar 4 anisori. O adevarata papusa. Par buclucat tras prin inele stelare, ochi albastri de azur, par blond inchis de grau, pielea piersicuta. Cat potential de copil perfect avea. Si l-a avut doar pentru putin timp. Cativa ani. Pana cei 16 ani pacatosi i-au batut la usa. Atunci au inceput chinurile arzatoare. Atunci au inceput intrebarile si persecutiile capitaliste.

   Toata posibila ei perfectiune a fost anulata de persoanele care erau si nu erau in jurul ei. I-a plans pe toti atunci si ii mai plange si acum. O imensa magulire era sa fii plans de lacrimile ei topite.

   Erau pentru ea nopti de tacere sublima si fum de tigara scos pe ascuns pe fereastra evadarii ei. Si ce mai adormea pe refrenuri de vise imbibate cu iluzii. 

   Si-a indragit pretendentii ingenunchiati pe cutite, dar nu va uita niciodata cum si-a gasit de multe ori inima in pubele comuniste.

    A ramas de multe ori tremurand in frig sentimental, iar dimineata trezirii se ridica si jura ca va pleca din groata ce o inconjura. Nu se mai regasea in formele zugravite de pe peretii indoielii si nici in strazile care isi stingeau felinarele atunci cand ea pasea.

   De aceea a plecat. S-a urcat in masinaria cu aburi viciosi si a fost smulsa intr-o lume la prima vedere primitoare, dar colturoasa.

   A studiat stari, a scris litere curajoase, virgule cu dragoste si isi planifica viitorul in patratele de matematica. A gustat placeri interzise si a provocat panica. A urlat de nebunie. A urlat pe sunete care creau un haos placut, imbibat cu ameteli primejdioase. Misterul acela muzical in care se ondula o speria, ca nu cumva sa isi dea sufletul exact in culmile extazului. In muzica ei, toate pareau atat de departe si atat de aproape, incat alternanta intre intim si sfant, intre liric si pacatos ii crea o gama de extaze launtrice.

  A aterizat de nenumarate ori pe aeroporturile sperantei, dar cu toate astea a fost lovita de epidemia spirituala ce o inconjura. Cauta muzica si licoarea ametitoare pentru a-si adanci singuratatile. 

  Dupa ce a fost imbibata pana la refuz de nenumarate sfere menstruale, cerul ei nehotarat si-a schimbat traiectoria si i-a facut cunostinta cu sarutul carnos demult tanjit de ea.

  Folclorul sexual in care a oscilat cu rezonante magnetice i-a umplut inima de dulce si i-a dezghetat  rigiditatea fidelitatii. 

   Cand il vedea, cei din jur sareau sa o atinga pentru a-i prelua din emotie, din sentimente, din lichidele eroticului. In bratele lui se simtea un betivan patentat. Impreuna electrizau priviri, creau atentate de speranta si invidie delicioasa. 

  Pentru ea, el a fost salvatorul in armura. Pentru el, ea a fost o aparitie spectaculoasa. 

  O mai vad pe strada acum de cateva ori. O mai vedeam si inainte de salvare. Pot sa disting in ochii ei schimbarea imaculata cat si suferinta ce i-a precedat. 

  Imi doresc foarte mult sa ramana cat mai mult nebuna de iubire. Imi doresc sa o vad scapata definitiv de chinurile unui trecut prea putin glorios si mai mult decat orice imi doresc ca eu sa scap de lanturile sangeroase ce ma strang de-o viata pentru ca nu am fost acolo pentru ea, pentru ca nu am putut sa ma alatur ei in lupta pierduta cu ispitele.