duminică, 3 noiembrie 2013

Infinitatea amagirilor

Lavinia Parvu- Negot sentimental

                                        

   As vrea sa asurzesc de tot ceea ce in mine striga dupa viata. As vrea sa imi dau demisia din functia de fiinta umana inzestrata cu compasiune. 
   Cate fiinte traiesc oare in adancul meu?
   Pe care oare sa o ascult?
   Cui sa-i dau frau?
   Care va avea prima privilegiul sa scuipe tot acest conglomerat de frustrari?
   Ce vor face celelalte ramase in urma si nealese? Se vor supune? Se vor lupta si vor organiza un protest de voci surde? Vor triumfa?
   Oare eu le-am permis sa se implice in aceasta orgie launtrica?
   Eu, compusa din mii si mii de bucati nepotrivite, compusa din mii si mii de ganduri inegale si substante toxice. O bucata se dezbraca, alta se imbraca, una se onduleaza intr-un nesat canibalic, alta ingenuncheaza si se umileste pentru a primi iertarea primordiala.
   Sunt sigura ca niciodata nu ma voi trada de tot, desi m-am tradat si ma voi trada la fiecare pas. Sunt sigura ca imi voi mai aminti de mine atunci cand voi mai mesteca trecutul, iar pasiunea amintirilor mele imi va multumi ca le-am lasat sa se dezlantuie in betia animalica in care au pacatuit pe nesaturate. Doar atat voi mai avea: amintirea pasiunilor mele nebune si ganduri fumate.
   Stau cu ochii in ochii mei, ma privesc criticandu-ma si certandu-ma, arunc cu un gand toata goliciunea lenevita in mine si ma gandesc ca poate acum voi avea loc in mine si pentru mine. Ca poate acum va disparea din fata ochilor pelicula asezata inca din leagan, si ca voi avea pacea si temelia unei trairi decente. 
   Sunt constienta ca acest numar de striptease genetic nu ma ajuta sa cuceresc granitele nemuririi sufletesti, dar cum sa renunt la el cand e asa frumoasa ondularea care ma poarta la nesfarsit? Aceasta constiinta a fatalitatii care ma mai loveste din cand in cand ma impunge cateodata asa de puternic si dureros. Dar totusi urletul care ii precede nu e suficient pentru a ma indeparta de cele mai ispititoare extazuri ale aparentelor. 
  Iar acum, ma predau lor cu totul, ma incatusez afumata de melancolia banalitatii si ma supun constienta chinurilor ce urmeaza a veni.



 
 
   

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu