Am observat că mă cauţi nebuneşte în fiecare femeie Şi că niciuna nu reuşeşte să mai aprindă vreo scânteie. Am observat că le obligi să transpire într-o anume manieră Astfel încât să te poţi tu adapa fără nici o frontieră
Am observat că nu suporţi să te uiţi în ochii lor atunci când eşti aproape de final Ca nu cumva să-ţi provoace vreo nebunie, Şi să rămâi nefinalizat pe vecie! ( Ar fi catastrofal! )
Am observat că ţi-ai transformat locuinţa într-un container mustăcios Şi nu vei dori să schimbi situaţia până ce nu mă voi întoarce la tine cu un gând neinfecţios. Am observat că duci în spate regrete chinuitoare Şi de aceea cauţi companie care să-ţi aplice pedepse orbitoare
Am observat că duci o foame defensivă Şi nu-ţi mai pasă că de mult eşti în derivă. Am observat că faci scandal prin baruri marţiene Şi tot ce se aude după aceea e sunetul expiratelor sirene
Am observat că în veci se va vorbi în tine despre mine, Şi că plecarea mea este un risc ce-mi aparţine. Am observat c-ai observat că cel mai frumos machiaj al unei femei este pasiunea, Dar cosmeticele sunt mult mai uşor de cumpărat, chiar şi la o cafea
Ai observat şi tu până la urmă Că nu mai eşti stăpânul de la curmă Şi că sunt ultima pagina a inimii tale Care a putut să-ţi ridice senzaţii monumentale. Dar să-ţi vindec inima nehotărâtă, Eu nu mai am răbdare!
Creatorul piere, creaţiile rămân. Creaţii măreţe Pe bucăţi alese Din inimă desprinse Şi pe buze plânse Romane visătoare Cu personaje experimentale Şi cadre monumentale Demne de distincţii demenţiale Povestiri ireale În care monştrii stau la taclale Şi folosesc mijloace instrumentale De a învinge în lupte infernale Poeme înecate-n rime Mult prea pline de asprime Cu iubiri dăruite în întregime Şi consumate doar pe o treime De acum, va fi în tot şi-n toate Supravieţuind prin cuvintele noastre citate Prin fiecare atenţie aruncată asupra operelor sale Prin fiecare personaj îşi va găsi o cale
Va trăi prin tot ce a creat Prin fiecare alineat, Prin fiecare strop de amintire Va reuşi să combată veşnica amuţire!
Încercând să desfacă corsetul tensiunilor ce o crispa de prea multă putoare de vreme, pune mâna pe telefon, îi formează numărul, așteaptă să îi audă respirația pătrunzatoare și îi spune: - Aș vrea să pun punct jocului de amanți ce suntem! După care îi închide, închizându-și în același timp pereții inimii. A ieșit repede afară să își salveze plămânii, inhalând o dușcă bună de aer nisipos. S-a pierdut pe străzile nemuririi, și a simțit în ea o infinitate de urlete ale unor femei răstignite de aceeași soartă ca și a ei. Se simțea violată. Se pierdea în mulțime și era violată de toate sunetele ce o înconjurau, de toate privirile ce o devorau și de toate pietrele cubice care îi îngropau tocurile. În acel moment s-a hotărât să se predea pereților căminului ei și să se dea bătuta în fața amintirilor ce îi vor devora seninătatea. Zilele treceau și era supusă chinurilor uzuale: îl visa la fiecare închidere a ochilor și între membrele ei amorțite trecea un suflu de viață. Era îmbătată non stop de invadarea imaginară a privirii lui. Încă nu era vindecată. Și-a amplificat gravitatea tratamentului, incluzând și câteva formule de licori magice și note muzicale mult prea perturbate, iar firul predestinat și-a urmat în continuare cursul vijelios. După luni întregi de cură sadică în care s-a distilat până a ajuns la esență, a hotărât să își scoată cutele pielii în deșertul amplificat de nepăsare. A hotărât să nu mai culeagă semințe reîncarnate în viață doar pentru scopul de "a avea", ci mai mult, a hotărât să fie o spectatoare cu bilet în primul rând a magiei vieții pentru unicul scop de "a fi". Pentru apariția la avanpremierea reieșirii ei în lume, a ales tocuri mult mai înalte, cu care să înfrângă piatra blestemată care odinioară o înghițea. Iși ondula picioarele pe străzile mărginite de chiparoși centenari. Se simțea o sumă imensă de energie regenerabilă. După cum a și estimat, nu a durat mult până a cunoscut o persoană interesată de condiția ei. Nu îi displăcea fizic deloc, așa că i-a acceptat invitațiile de a păși în lume alături de el. Și nu a regretat. Dar era conștientă că destinul lor nu o să fie niciodată la fel de asurzitor de luminos. Și pentru că ținea la el, nu a încetat niciodată să îl avertizeze spunându-i: - Să nu uiți niciodată că sunt un imens dublu. Iar numărul 2 este pe veci blestemat.
Pentru că nu am suficientă experienţă să inovez ceva existent.
Pentru că toate ideile ce îmi trec prin cap au fost deja gândite şi implementate de mai marii şi mult prea cunoscuţii inventatori şi oameni de ştiinţă.
Pentru că aceştia nu s-au gândit deloc la cei care nu s-au născut încă, să le mai lase şi lor o mică şansă de a se afirma.
Pentru că nu s-au chinuit deloc să se mai oprească din conceperea şi implementarea ideilor
Pentru că nu imi plac iubiţii acţionaţi de baterii.
Pentru că am descoperit că adevărul si minciuna au temperatură.
Pentru că am avut momente de Eureka dar au durat o secundă.
Pentru că în momentul de faţă nu am nimic de creat....am hotărât să mă creez pe mine însămi.
Pentru că am avut parte de nenumărate pipăieli frenetice.
Pentru că am fost creată din substanţa viselor lui.
Pentru că m-am distilat până am ajuns la esenţă.
Pentru că am plâns fierbinte.
Pentru că îmi plac săruturile puturos de lungi.
Pentru că cel mai frumos cântec l-am ascultat atunci când i-am auzit vocea pentru prima oară.
Pentru că numele lui are cea mai reuşită linie melodică.
Pentru că sunt bogată prin lucrurile de care mă pot lipsi.
Pentru că nu mai vreau să mă tot gândesc la viaţă....ci să fiu viaţa.
Pentru că reuşesc din ce în ce mai mult să desfac corsetul tensiunilor ce mă crispează.
Pentru că cel mai frumos machiaj al meu este pasiunea.
Pentru că am atras doar pentru a putea respinge mai bine.
Pentru că mi-am îngropat iubirea în viitor.
Pentru că am pus punct şi am reluat nenumărate jocuri erotice.
Pentru că absoluta clipă a existenţei mele a început când umbrele mele au fost înfrânte de minunea ce avea să vină.
Pentru că dezechilibrul meu în clarobscur a fost săltat într-o secundă atunci când am plâns de fericire.
Pentru că mi-am trecut pe lista de aşteptare numele ca să îmi instruiesc sufletul în laboratoarele divinităţii.
Pentru că sunt ultima filă a destinului meu....
Pentru astea, altele şi pentru cele pierdute în timp şi spaţiu, trebuie să îmi împart cu grijă călimara fericirii.
To be or not to be? This is the question he had for me To stay or not to stay Those where the thoughts I had in my back way. Together with him I've learned how to live forward the days And so, all my problems have found some ways And I hear him every night in every pore He laugh, he cries, and after all this he is begging me for more And every time he just makes me warm To pray, to dance, to bounce, to be? I will be!
După lungi şi piperate planuri de selecţie, de supunere, şi luare de decizii cu care dintre ele să rămână, a ales până la urmă să le ucidă cu sânge rece pe toate. Pe toate 3.
Le-a cunoscut la intervale de un an. Cu fiecare din ele şi-a dus emoţiile şi fluturii din stomac la un nivel la care mai puţin inima lui exploda iar fluturii îi putea transforma în molii. Fiecare îi oferea o prelungire delicată a simţurilor. A ajuns să le iubească pe toate 3. Se simţea un mesager de miros, transpiraţie, umezeală trecând de la o femeie la alta. Pleca de la una dintre iubite cu pofte nedescrise către cea cu care urma să se întâlnească. Câteodată ajungea să simtă durerea cărnii de la precedenta întâlnire.
Se afla într-un cerc vicios de pasional. Polul indiferenţei lui, că poate vor afla una de alta se afla la ani lumină faţă de limita minimă de decenţă. Pentru el, pornografia înmormântase ceremonios tot rafinamentul.
Cu prima a gustat şi a învăţat ce înseamnă sudoarea de nimfă. Cu ea a reuşit să îşi învingă frustrările si să se exteriorizeze animalic. Datorită ei şi-a cunoscut vânătorul întunecat şi a învăţat să folosească armele supunerii nelimitate. Tot ea i-a demonstrat că femeile înfloresc în uniunea cu bărbaţii. Că ele se îndestulează cu plăcere şi luxură , iar bucuria pe care o resimt este satisfacţia totală a lor.
A doua creatură i-a arătat ce înseamnă polul siguranţei şi al iubirii, al încrederii şi al respectului. Cu ea a trăit nenumărate dulcegării cârlionţate. Tot alături de ea a plâns fierbinte atunci când a fost pe cale să o piardă. Ea l-a invăţat că, despre viaţă, nu se poate scrie decât cu un toc înmuiat în lacrimi.
Ultima filă de iubire a cunoscut-o în momentul în care se gândea cum să facă să le mulţumească cât mai mult pe cele două existenţe din viaţa lui si să le ascundă una de cealaltă pentru cât mai mult timp.
Pe aceasta din urmă a ajuns să o venereze. Mereu a încercat să îi ghicească începuturi sau finaluri în poveste. A simţit-o derivată din propria lui dorinţă. Obişnuia să îi îmbrace sfârcul într-un gheţar de salivă. Obişnuiau, împreună, să îşi înmulţească valenţa plăcerii.
Din păcate pentru Univers, au fost sacrificate toate 3 pentru a nu trăi cu remuşcarea de a face alegerea greşită. Le-a sacrificat pentru a le salva de suferinţa pricinuită în urma abandonului. Le-a ucis pentru a nu fi ucis el, la rândul lui, de către ele. Le-a ucis pentru că îl înnebuniseră. Era nebun de ele.
Pentru această decizie finală în a comite această crimă asupra trinităţii, şi-a instruit sufletul în laboratoarele supravieţuirii lacome, aşa că era pregătit pentru suferinţa judecăţii.
Acum când se uită le ele, simte răceala corpurilor lor. Lacrimile îi inundă pomeţii. Simte că îl doare memoria cărnii lăsată de ultima lor atingere. De când se ştie tot plânge. Plânge pentru toţi. Toţi plâng prin el. Se simte ca un erou că a luat această sarcină, că îşi sacrifică ochii pentru suferinţele celorlalţi. A plâns încă din scutec pentru că a ştiut că a paşit în această lume plină de bufoni ştampilaţi cu mâhnire pe suflete.
Hipnotizat, urmăreşte cu privirea traseul sângelui lor şi nu poate sta în calea lacrimilor lui, care tânjesc să se împerecheze cu acel roşu păcătos ca într-un ultim tango macabru. Simte acum că în sfârşit iubirea lor se unifică prin sângele combinat şi în mintea lui face amor cu toate 3 deodată. Se simte împlinit.
Decide să le abandoneze acolo pentru ca spectacolul să fie şi mai mult lipsit de gust.
Înainte de a pleca, se mai uită odată la cadavrele lăsate în linişte, promiţându-le cu voce tare: " Promit să vă iubesc pentru totdeauna. În fiecare zi din totdeauna". Apoi se ridică şi porneşte într-un marş eroic, pentru a ridica în slăvi iubirile ce urmează să vină.
Povestea ei începe la mult timp după clasica expresie: "Şi au trăit fericiţi până la adânci batrâneţi". Fericirea lor nu a mai prins bătrâneţea şi nici bătrâneţea nu a dorit prea devreme să le permită să îi treacă pragul.
Avuseseră parte de multe tragedii, încercări şi infinite nuanţe de amărăciune de-a lungul relaţiei. Dar au reuşit să le învingă şi să ajungă în punctul în care la 26 de ani să se alăture unul altuia în capcanele mariajului. După 30 de ani în care purta la degetul mâinii stângi simbolul supunerii nelimitate, a început să simtă că iubirea ei este lipsită de orice substanţă. Copiii lor erau deja pe cont propriu şi ocupaţi mult prea puţin de faptul că părinţii lor se mai doresc sau nu. Acasă se simţea înconjurată de un întreg cimitir de vechituri. Da, asta compunea pentru ea toate aceste amintiri adunate de-a lungul anilor: un cimitir acoperit de pulbere învechită. Se simţea asuprită de propria inimă într-un regim liniştit de dictatorial. Povestea ei începe în momentul în care derivatele propriei sale dorinţe se intâlnesc şi îi permutează toate gândurile şi existenţa de până atunci. În momentul în care oscilaţiile emoţionale nu îi mai dau pace şi o încurajează să se aventureze în distracţii mult mai curajoase. Era capabilă să îşi trădeze corpul cu scopul de a-şi hrăni mintea. Şi atunci şi-a spus: "Când dictatura e un fapt, revoluţia e o datorie". Şi aşa a şi făcut: a scormonit după armele răscoalei ce va urma. Şi-a pregătit discursul libertăţii sale şi şi-a pledat cu succes cazul în faţa străinului cu care împărţea acelaşi pat. A fost jignită, scuipată cu vorbe grele. A ascultat conştiincioasă până la final. Chiar l-a şi îmbrăţisat când nu a mai avut puteri să urle, şi i-a şters lacrimile îngheţate atunci când acestea i-au invadat obrajii. Atunci când stăteam şi ascultam ce îmi povestea, când îmi aducea la cunoştinţă hotărârile pe care le-a luat, când vedeam cu ce capriciu sadic îşi dorea să înceapă o nouă viaţă, îmi venea să fac din ea un altar al curajosului ideal feminin. Mă uitam la ea şi încercam să îi ghicesc începuturi sau finaluri în privire, în poveste. Dar nu mă întâlneam decât cu doi ochi senini şi luciosi. Doi ochi în care se putea în sfârşit contura un zâmbet. Pentru ea nu mai conta decât fericirea cu care avea să se întâlnească de acum încolo. Nu mai puteam rosti nici un cuvânt la toate cele auzite. Şi cel mai tare mă durea că nu am fost atentă la toate semnele şi trairile ei cand trăiam sub acelaşi acoperiş. Tot ce am putut să îi spun a fost: - Mamă, pentru mine tu eşti începutul poveştii mele! Tu eşti prima filă a fiinţei mele!
Am ales să scriu, poate aşa, toată realitatea asta penetrantă va deveni o minciună. Poate doar aşa, temperatura adevărului va mai creşte şi va înregistra şi valori de plus grade. Poate concentrandu-mă doar pe cuvinte, fraze, expresii, nu voi mai observa cât este de frig în oameni. Poate că nu o să mai îmi pese atât de mult că omenirea urmează să fie înghitită de mlaştina relativismului moral.
Atracţia sexuală este cea mai explozivă forţă a naturii. Şi asta am simţit pe propria piele.
Mi-aduc aminte că era o linişte radioasă, deşi nu te puteai întelege fiinţă cu fiinţă de la volumul muzicii din grota umplută până la refuz de alte suflete rătăcite. Era o seară în care nu voiam decât să îmi scot rutina din plămâni. O seară în care îmi planificasem o plictiseală organizată şi chiar mă simţeam bine în starea pe care o deţineam în acel moment. Cam în asemenea condiţii l-am cunoscut.
Când ne-am intersectat privirile, avea un ritm aşa de pulsant, încât venele lui desenau o hartă, evidenţiind un traseu pe care aveam de gând să mă aventurez fără trusa de prim ajutor la mine. Avea o atitudine tonică şi penetrantă în acelaşi timp.
Când m-a sărutat am simţit cum toată existenţa mea se consumă. Simţeam cum cresc pe interior, cum am puterea de a acapara din ce în ce mai mult teritoriu, şi eram frustrată doar că între noi există totuşi ceva şi anume pielea rozalie a buzelor. Era cu ochii în ochii mei. Sărutul acela a fost diferit, ca şi cum comunicam într-o limbă nemaiauzită până acum. La al doilea sărut am simţit scânteia divină. Îmi doream să mă pierd în el până când nu mai rămâne nimic din mine.
Cam aşa a fost explozia simţurilor mele.
Sexul este marca noastră de fabricaţie, fondată de dincolo de pântecele mamei. Totul se raportează la acest "viciu". Activitate fără de care nu ne putem lipsi. Fără de care ne pierdem minţile. Votez PENTRU, deoarece nu vreau să mă simt o excepţie pierdută în sânul naturii. Dar până când?
Da, şi să revin. Pentru mine e dovedit: cărţile te silesc să iţi pierzi inteligent timpul. Dar unicul meu mod de a mai suporta existenţa asta, este să mă pierd în literatură ca într-o orgie perpetuă.
Ai zis ca vii, Te-am asteptat Ai zis sigur Nu am plecat Si-am asteptat S-a facut Luni, S-a facut Mai, S-au adunat luni Si s-au strans ani, Dar n-am plecat, si-am asteptat S-au dus ai mei, S-au dus si-ai tai, Iar de la ei am invatat: "Cu viata nu e de jucat" Asa ca am mai asteptat Dar pielea mi s-a adunat, Al tau chip l-am cam uitat, De lume m-am indepartat, Si ma intreb, m-am intrebat... Pentru ce am asteptat?
Trebuia sa o faca si pe asta odata si odata. Deja de la cate reguli s-a abatut in ultimii ani, inca o neregula aruncata pe stativul de pacate inhibat cu praf, nu mai conta.
Suferea de o necinste incurabila de cand a intalnit-o. Cand i-a zarit pentru prima oara ochii, s-a simtit inghitit de un abis incendiar si nu mai era in stare sa perceapa nici un zgomot din jurul lui, decat cel produs de bataile propriei sale inimi. S-au prezentat unul altuia, si a simtit atunci cand i-a atins pielea ca au incheiat un parteneriat tacit de romantism, valori si teluri impartasite.
Stia ca noaptea aceea nu va fi ca oricare noapte, in care venea, bea un pahar sau doua, se uita in jur, intretinea un dialog plictisitor cu vesnicul lui prieten care era mereu pus pe agatat, ii era complice pana ce punea ochii pe cineva, apoi se retragea obosit catre patul conjugal. Da, nu era singur, avea pe cineva in viata lui. Cineva care il astepta si il intelegea ca are nevoie de spatiul lui, sa mai iasa si sa isi mai aeriseasca mintea. Ea, avea incredere oarba in el. Dar pentru el, ea nu mai insemna nimic altceva decat o rutina condimentata cu ani de amintiri si mult respect.
Nu, noaptea aceea avea sa fie martorul evenimentelor marete ce aveau sa vina. Asa ca a ales sa isi introduca pacatul in scena si sa mearga inainte fara sa mai tina cont de nimic.
I-a pus mana pe umarul dezgolit, si a invitat-o la dans. Muzica, se pare, era pe gustul amandurora. Se miscau intr-un sincron perfect armonizat. Se mai priveau din cand in cand pentru a se asigura ca nu s-au pierdut in intuneric. Pentru el era clar: o va avea in noaptea asta.
Si asa a si fost. S-au avut unul pe altul pana cand zorii diminetii le topeau transpiratia abundenta si le amintea sa se mai opreasca din delicata hartuiala erotica.
Cum putea oare fiinta asta aparuta de niciunde sa ii provoace o asemenea erectie a neuronilor si o asemenea excitare psihica?
Zilele, lunile urmatoare a trait ca intr-un vis. Se indragostea de pustoaica asta. Dragostea lui urca de la milimetri la metri. Visul asta era ideal construit pentru el, dar hilar pentru cea cu care impartea facturile existentiale. Nu vroia sa o piarda, desi stia ca nu o mai iubeste, dar nu vroia sa renunte nici la cea cu care impartea puternica ejaculare verbala si corporala.
Asa ca a ales, sa ii spuna sotiei. Dar nu inainte de a o avea pentru ultima oara. S-a purtat mai special ca alte dati. O si atingea si saruta altfel, iar spre surprinderea lui, privelistea dintre coapsele ei prevesteau bucurie si placere nedefinita. A simtit ceva nou, o gadilare puerila reinventata, si nu a vrut sa arunce acest moment cu marturisirea lui. Iar in momentul in care ea i-a marturisit: "Tu esti felul in care imi masor fericirea. Din unitati din tine", a stiut ca va ramane pentru totdeauna alaturi de ea. Dar si alaturi de cealalta EA.
Si cu hotararea pe care a luat-o a ajuns sa traiasca intr-un aranjament perfect cu minciuna.
Niciodată nu a reţinut numele pacienţilor ei. Că erau ei domni onorabili, baieţi amorezaţi, doamne înfometate sau domnişoare dornice de necunoscut. Nu şi-a bătut niciodată capul să afle identitatea lor. A furat din fiecare cât a putut. Sorbea suferinţele trupului ei ca pe o desfătare.
În nopţile când nu era de gardă, se amuza cu gândul că femeia este cautată pentru mai puţină singuratate. Pentru ea, muzica pe care o asculta când işi împărţea timpul cu aceşti pacienţi, îi adâncea şi mai mult singurătatea.
Adormea de cele mai multe ori cu gândul la deşertăciunea trupului şi a lumii. Adormea dispreţuindu-şi blând gândurile. Vai, de câte ori nu a poftit crunt pulpe sănătoase şi buze lemnoase.
Gândurile ei urcau câteodată până la cele mai înalte culmi ale curajului, imaginându-şi că pacientul perfect este foarte aproape. Acel pacient care îşi va sacrifica viaţa în schimbul antidotului. Ea va fi pentru el salvatoarea vieţii lui, iar el pentru ea acea delicioasă voluptate majoră.
Îşi imagina gurile lor respirând aidoma, trupurile lor transpirând la fel, anatomiile lor contopite într-unul singur. Ei doi să fie un singur animal frenetic, dar dragăstos. El să fie încleştat de arcul coapselor ei, iar ea să bea din stropii plăcerii lui. Să se pătrundă până la o adâncime incredibilă.
De fiecare dată când avea astfel de gânduri se simţea frumoasă şi tânjea după plăcere.
În tot acest timp, a dobândit puterea de a mângâia cu gândul carnea plăcerii celui imaginat.
Dar realitatea însetată de lacrimi o aducea în lumina gălbuie, şi o făcea să işi simtă corpul sterp de inutile efervescente sentimentale. Este conştientă că mai mult decât pacienţii ei fideli, nu va avea pe nimeni altcineva. Ştie ca viaţa e frumoasă, şi ea de asemenea. Aşa că nu îi mai rămâne decât să se bucure cu un oftat în fundal, şi să se pregatească să muşte în continuare buze răsfrânte pervers, să soarbă sângele prelins ca pe o băutură fină şi rară.
.jpg)
